Mozaicul Megiddo: Cea mai veche inscripție care confirmă divinitatea lui Iisus

Un mozaic remarcabil, vechi de 1.800 de ani, este considerat prima dovadă arheologică a recunoașterii lui Iisus Hristos ca Dumnezeu. Acesta a fost descoperit sub podeaua unei închisori din Israel și este acum expus în Statele Unite. Clasificat drept „cea mai importantă descoperire de la Manuscrisele de la Marea Moartă”, artefactul revoluționar oferă o fereastră unică spre credințele și practicile creștinilor timpurii.

O descoperire în inima istoriei biblice

Mozaicul, cunoscut sub numele de Mozaicul Megiddo, a fost descoperit accidental în anul 2005, în timpul unor lucrări la închisoarea Megiddo, situată în Valea Jezreel, o regiune încărcată de semnificație biblică. Excavările realizate de Autoritatea pentru Antichități din Israel (IAA) au durat patru ani, dezvăluind o podea decorată cu un mozaic extins pe o suprafață de 581 de metri pătrați.

Inscripțiile în limba greacă de pe mozaic sunt de o importanță istorică inestimabilă. Una dintre ele menționează: „Iubitoarea de Dumnezeu, Akeptous, a oferit masa lui Dumnezeu Iisus Hristos ca memorial.” Aceasta reprezintă cea mai veche dovadă arheologică cunoscută a recunoașterii lui Iisus ca divinitate. Pe lângă inscripții, mozaicul conține simboluri creștine timpurii, cum ar fi imagini ale peștilor, care fac trimitere la miracolul înmulțirii pâinilor și peștilor relatat în Evanghelia după Luca.

Semnificația istorică și culturală a descoperirii

Specialiștii datează mozaicul în anul 230 d.Hr., considerând că acesta făcea parte dintr-o capelă privată, desemnată drept cea mai veche „casă de rugăciune” creștină cunoscută. Această concluzie este deosebit de valoroasă, deoarece indică faptul că, încă din primele secole, creștinii aveau credința fermă că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

O altă inscripție de pe mozaic menționează numele ofițerului roman Gaianus, cel care ar fi finanțat realizarea lucrării. Textul precizează: „Gaianus, ofițer roman, căutând onoare, din banii săi proprii, a realizat acest mozaic.” Acest detaliu, împreună cu apropierea locului de un lagăr roman, sugerează că interacțiunile dintre romani și creștini în acea perioadă erau mai armonioase decât se credea anterior.

Expoziția la Muzeul Bibliei din Washington D.C.

După secole în care a rămas ascuns sub închisoarea Megiddo, mozaicul a fost transferat temporar la Muzeul Bibliei din Washington D.C., unde va rămâne expus până în iulie 2025. Carlos Campo, CEO-ul muzeului, a descris descoperirea drept „cea mai importantă după Manuscrisele de la Marea Moartă”, subliniind valoarea excepțională a artefactului.

„Suntem printre primii oameni care au privilegiul să vadă acest mozaic, realizat acum aproape 2.000 de ani de un meșteșugar pe nume Brutius. Este o experiență incredibilă să privim ceea ce, odinioară, era parte integrantă a practicilor religioase ale creștinilor timpurii,” a declarat Campo la deschiderea expoziției.

Curatoarea expoziției, Alegre Savariego, a adăugat: „Mozaicul Megiddo oferă o dovadă fizică revoluționară a credințelor și practicilor creștinilor timpurii. În plus, inscripțiile de pe mozaic evidențiază și contribuțiile femeilor în biserica timpurie, exemplificate prin donația făcută de Akeptous.”

Impactul descoperirii asupra înțelegerii creștinismului timpuriu

Această descoperire redefinește înțelegerea istorică a creștinismului timpuriu, demonstrând că recunoașterea lui Iisus Hristos ca divinitate exista cu mult înainte ca religia să fie oficial adoptată de Imperiul Roman. Mai mult, artefactul ilustrează o posibilă coexistență armonioasă între creștini și romani, contrazicând percepția generală despre conflictul constant dintre aceste două grupuri.

După închiderea expoziției din Statele Unite, în iulie 2025, mozaicul se va întoarce în Israel, unde va fi expus la locul original al descoperirii, în apropierea închisorii Megiddo. Această reîntoarcere va permite cercetătorilor și vizitatorilor din întreaga lume să exploreze în continuare povestea fascinantă a acestui artefact unic.