Mărturia unui dezertor rus: când anume s-a depășit linia roșie a umanității

Dezvăluirile unui fost ofițer din forțele nucleare rusești ne aduc față în față cu realitățile cutremurătoare din spatele cortinei unei puteri globale. Anton, un nume fictiv folosit pentru protecția sa, a împărtășit pentru BBC detalii șocante despre experiența sa în cadrul unui complex secret de arme nucleare din Rusia.

Baza nucleară și începutul războiului

În ziua invaziei Ucrainei, în februarie 2022, Anton povestește că baza sa a fost pusă în alertă de luptă. „Armele erau pregătite să fie lansate pe mare și în aer, iar, teoretic, să executăm un atac nuclear”, spune el.

Pe măsură ce războiul a escaladat, Vladimir Putin a ordonat ca forțele nucleare de descurajare ale Rusiei să intre într-un „mod special de serviciu de luptă”. Însă Anton declară că alerta fusese activată încă din prima zi a invaziei, iar unitatea sa a fost „sigilată în interiorul bazei”, fără acces la altceva decât propaganda de stat. „Executam ordinele în mod automat. Nu eram parte din război, ci doar păzeam armele nucleare”, explică el.

Un sistem de control strict

Anton descrie un univers ermetic, în care fiecare soldat era atent verificat. „Selecția este extrem de strictă. Toți suntem soldați profesioniști, fără recruți. Există teste poligraf regulate, iar salariile sunt semnificativ mai mari. Rolul nostru era să apărăm sau să executăm un atac nuclear.”

Viața în bază era la fel de rigidă. Accesul telefoanelor era interzis, iar vizitele familiei necesitau aprobarea Serviciului Federal de Securitate (FSB) cu trei luni înainte.

Funcționalitatea arsenalului nuclear al Rusiei

În timp ce unii experți occidentali sugerează că armele nucleare ale Rusiei sunt depășite, Anton respinge această idee. „Arsenalul nuclear este enorm și perfect operațional. Munca de întreținere este constantă, nu se oprește nici măcar un minut”, spune el.

Totuși, modificările recente ale doctrinei nucleare a Rusiei, care permit lansarea în cazul unui atac convențional masiv susținut de o putere nucleară, ridică întrebări alarmante despre direcția strategică a Kremlinului.

„Ordinul criminal” și linia roșie

După începutul războiului, Anton spune că a primit un ordin pe care l-a considerat criminal: să țină lecții cu trupele folosind ghiduri scrise care susțineau că civilii ucraineni sunt combatanți și trebuie eliminați. „Aceasta a fost linia mea roșie. Este o crimă de război. Am refuzat să răspândesc această propagandă”, povestește el.

Refuzul l-a costat scump: a fost transferat într-o brigadă de asalt obișnuită, cu perspectiva de a fi trimis pe front. „Aceste unități sunt trimise în prima linie, iar cei care obiectează devin carne de tun”, adaugă el.

Fuga și riscurile imense

Anton a luat decizia de a fugi din Rusia, cu ajutorul unei organizații de voluntari care sprijină dezertorii. „Dacă aș fi fugit din baza nucleară, FSB-ul ar fi reacționat decisiv și nu aș mai fi avut șansa să părăsesc țara”, explică el.

Organizația „Idite Lesom” (tradus „Plecați prin pădure”) raportează că ajută acum 350 de dezertori pe lună, dar riscurile pentru aceștia cresc pe zi ce trece. Dezertori care fug în afara Rusiei sunt vânați, unii fiind uciși sau returnați forțat pentru a fi judecați.

În ciuda pericolelor, Anton continuă să sprijine alți soldați să evadeze, deși recunoaște că acest lucru îi sporește probabilitatea de a fi eliminat. „Știu că mă pot ucide, dar este un risc pe care mi-l asum.”

Un mesaj din umbra războiului

Anton își încheie mărturia cu un apel la înțelegere. „Vreau ca lumea să știe că mulți soldați ruși sunt împotriva războiului. Nu toți susținem acest conflict. Este important ca vocea noastră să fie auzită.”

Povestea sa scoate la lumină fisurile dintr-un sistem opresiv și complex, dezvăluind în același timp curajul individual într-un context al fricii și al violenței sistematice. Din umbra bazelor nucleare și până pe front, mărturia lui Anton este o fereastră deschisă către o realitate pe care Kremlinul ar prefera să o ascundă.

(adaptare BBC)