Kremlinuș și extratereștrii: întâlnirea de gradul V

Valurile cosmice irizau discret paginile pe care Kremlinuș se prefăcea că le citește. Nu mai avea chef de lectura aleasă. „Cărticica șefului de cuib” e o lectură de vacanță. Or… el nu era deloc în vacanță. Gândurile îi zburau la următoarele matrapazlâcuri digitale. Se apropia turul 2 și trebuiau inventate propoziții noi, simple și convingătoare. Singurul lucru la care reușise să ajungă era ceva gen „România e România!”. Hmm, nu era grozav. Cam atunci a început Întâlnirea.

Un OZN gigant, în formă de cruce dublă și învelit în lumini tricolore, a aterizat pe câmpul de lângă casă. Din el au coborât trei ființe translucide, cu capete mari și ochi care păreau că înțeleg perfect fiecare nuanță a absurdității pământene. Șeful lor, un extraterestru ce se prezenta drept Cornel, s-a îndreptat către nea Kremlinuș cu o gravitate cosmică (sau gravitaționalitate galactică?):

„Am venit să te avertizăm, Căline, despre derapajele tale. Dar, mai ales, să te instruim. Planeta asta nu mai poate fără România. Sunteți aleșii Universului, iar tu ești omul potrivit să explici prostimii cum stă treaba cu transcendența, legionarismul și demnitatea eternă.”

S-au așternut rapid gustări, măsline, brânză, barză, viezure. O țuică rece.

Primul subiect abordat de ființele intergalactice a fost PikPok, platforma pe care Georgescu și-a construit cariera politică. Cornel părea revoltat: „Căline, nu ne înțelege greșit. Suntem experți în manipulare mentală, dar tu ai dus asta la un nou nivel. Te-ai folosit de dansuri strămoșești, muzică populară și hashtag-uri naționaliste pentru a fraieri milioane. N-a fost rău! Și totuși, ai o problemă: algoritmii votează pentru oricine. N-au mamă, n-au tată. Acum au votat pentru tine. Mâine vine altul și… nu se știe! Ai nevoie de un proiect solid, ceva care să mute mințile de la cadrele alea în care semeni cu Putin la ceva grandios. Și… vestea bună e că avem pentru tine ceea ce trebuie!”

Nea Călinuș-Kremlinuș era în pragul leșinului. Se petrecea exact ceea ce sperase. Cineva important îl băga, în sfârșit, în seamă! Sosise Marele Proiect!!!

Marele Proiect: România pe verticală!

„Da, asta voiam să discutăm,” a reluat Cornel. Tu vei propune românilor ”România pe verticală!” Asta e ideea, într-acolo trebuie să porniți. Spre stele, încet-încet. Fiindcă acolo te așteaptă și Zelea-Codreanu, și Ucraina-care-nu-există, curând va fi acolo și Volodea Putin. O să înotați împreună!”

Ceilalți doi translucizi sosiți din Imensitate – Dorel și Costel – îl priveau blând și înțelegător pe Kremlinuș. Care era pur și simplu uluit de genialitatea Marelui Proiect. Cum de nu se gândise chiar el la asta? Se lăsase pe mâna șmecherașilor digitali și pierduse din vedere esențialul: Marele Proiect.

Teosofie de țuică

Momentul culminant al întâlnirii a fost discuția despre Dumnezeu. Georgescu, cu emoția omului care are o soluție, a declarat: „Dumnezeu există. Și voi, fiind aici, sunteți dovada!”

Cornel, oarecum ironic, a replicat: „Sigur că există, Căline. Și chiar dacă n-ar exista, pentru tine e important să existe Biserica și slujitorii acesteia. Cu ei îți faci treaba.”

Vom urca spre stele!

Apoi, ființele cosmice i-au încredințat lui Georgescu detaliile Marelui Proiect. „Dragă Călinuș-Kremlinuș, România trebuie să se extindă, dar nu în mod tradițional. Trebuie să crească în sus. Veți construi un sistem de platforme plutitoare, unde fiecare regiune va avea o dublură pe verticală. Vor exista Transilvania 2.0, Moldova Stratificată și Bucureștiul Intergalactic. Pe la etajul 2-3, odată ajunși, vă puteți extinde încotro vreți voi. Spațiul e liber! Și acolo… războiul din Ucraina chiar nu există!”

Georgescu era extaziat. Căzuse în genunchi și nimerise cu nasul în castronașul cu icre mov. „E perfect! Asta o să le spun românilor: nu mai contează granițele. Cu tehnologia voastră, putem să ocupăm tot cerul!”

Pune mâna pe carte!

„Și nu uita,” a spus Cornel înainte să plece, „mai puțin legionarism, mai puțin transcedentalism de tractir și mai multă gândire logică. Dacă tot vrei să salvezi România, pune mâna pe carte nu pe broșurele jenante.”

Printre pupăturile finale, Kremlinuș a dorit să mai lămurească niște amănunte esențiale. ”Mai am voie să călăresc pe calul ăla alb, cu iia aia care stă pe mine ca pe gard?” ”Nu știu, zău, Căline… mai bine călărește și tu în uniforma aia frumoasă de ofițer de servicii… și montează-ți o voce de om, asta de robot te dă de gol” a observat Dorel.

Extratereștrii se luaseră un pic de la țuică așa că, la reintrarea în navă, Costel i-a strigat și el: ”Pregătește-te pentru 2029, Căline! Anul ăsta e foarte probabil s-o iei în mână.”

Un plan cosmic pentru o națiune deloc intergalactică

După plecarea extratereștrilor, Kremlinuș a apărut live pe PikPok, plin de entuziasm: „Români, Dumnezeu mi-a vorbit prin ființele din stele! Vom face România măreață – pe verticală. Și nu uitați: războiul din Ucraina tot nu există!”

Dacă Georgescu reușește sau nu să convingă poporul să-și ia bagajele și să urce la etajul 10.000 al viitorului București plutitor rămâne de văzut. Până atunci, avem această poveste minunată de spus, pentru că, în România, absurdul e singura constantă intergalactică.