Istoria parlamentară a României: Totul a început în 1831. După aproape 100 de ani, sub domnia lui Carol al II-lea, activitatea sa a fost suspendată. Actualul parlament, consfințit prin Constituția din 1991

Parlamentarismul românesc își are originile în anul 1831, când în Țara Românească a fost adoptat Regulamentul Organic, un act cu caracter constituțional aplicat ulterior și în Moldova. Acest document a pus bazele parlamentarismului în Principatele Române, într-o societate rurală, aflată la răscrucea modernizării și desprinderii de tradițiile sistemului feudal.

Prin Convenția de la Paris din 1858, realizată după Tratatul de la Paris din 1856, s-a stabilit crearea pentru Valahia și Moldova a unor Adunări elective. În 1864, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris a consfințit bicameralismul, instituind Corpul Ponderator și Adunarea Electivă. Tot atunci a fost introdus votul cenzitar, bazat pe avere, care a rămas în vigoare până la sfârșitul Primului Război Mondial.

După abdicarea forțată a domnitorului Cuza, elitele politice au adoptat un model inspirat din Constituția belgiană din 1831, Parlamentul devenind unic organ legislativ, compus din Adunarea Deputaților și Senat, menit să prevină tendințele autoritare. Introducerea votului universal, în noiembrie 1918, a marcat o schimbare semnificativă în viața politică a României interbelice, potrivit informațiilor publicate pe pagina Camerei Deputaților.

11:19, 30.11.2024 • ALEGERI

ALEGERI 2024. Câți bani câștigă un parlamentar, ce face el și ce avantaje suplimentare are

10:49, 30.11.2024 • ALEGERI

Alegerile Parlamentare din 2024: Tot ce trebuie să știe românii despre scrutinul care va desemna viitorii reprezentanți ai națiunii

Reforme și provocări

Un moment definitoriu pentru consolidarea Parlamentului l-a reprezentat adoptarea Constituției din 1923, care întărea principiul separației puterilor și consacra monarhia constituțională. Cele mai importante acte din această perioadă au fost Declarația de Independență din 1877 și legile de unire de la sfârșitul Primului Război Mondial.

Totuși, perioada interbelică a fost marcată și de tensiuni. Alegerile din 20 decembrie 1937 au condus la o situație de confuzie, iar în februarie 1938, regele Carol al II-lea a impus un regim de monarhie autoritară. Parlamentul a fost transformat într-un organ decorativ, iar activitatea sa a fost suspendată în 1940, odată cu instaurarea dictaturii militare.

Sub influența sovietică, după al Doilea Război Mondial, prin Decretul de lege nr. 2278 din 1946, sistemul bicameral a fost desființat. Constituția RPR din 1948 a eliminat separația puterilor în stat, instituind un regim totalitar în care Marea Adunare Națională era „organ suprem al puterii de stat”.

Revenirea la democrație

Revoluția din 1989 a deschis calea către revenirea la un regim democratic autentic. România a adoptat un sistem parlamentar bicameral, consfințit prin Constituția din 1991, aprobată prin referendum și revizuită ulterior în 2003.

Astăzi, Parlamentul României reprezintă una dintre cele mai importante instituții ale democrației, având rădăcini adânc înfipte în istoria zbuciumată a statului român modern.