Președinții României, cu bune și rele (VIDEO)

În România, președintele este ales prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani, cu posibilitatea de a fi reales o singură dată consecutiv. Funcția președintelui este reprezentativă și garant al Constituției, dar cu atribuții limitate în guvernare.

Prezentare în ordine cronologică, de la instituirea funcției de președinte în 1974 (în timpul Republicii Socialiste România) până în prezent

În Republica Socialistă România (1974-1989)

1. Nicolae Ceaușescu (28 martie 1974 – 22 decembrie 1989)
   • a fost primul președinte al României.
   • funcția de președinte a fost creată pentru a-i consolida puterea.
   • regimul său a fost unul totalitar, încheiat prin Revoluția din Decembrie 1989.

Nicolae Ceaușescu este o figură controversată în istoria României. Deși regimul său este în general asociat cu aspecte negative, precum totalitarismul, controlul represiv și lipsurile economice din anii ’80, există și câteva realizări notabile care pot fi considerate părțile bune ale mandatului său, cel puțin în primele decenii:

CU BUNE

Industrializarea României

• Ceaușescu a fost un susținător fervent al industrializării, transformând România dintr-o țară predominant agrară într-o economie cu o bază industrială.
• Au fost construite fabrici, uzine și combinate industriale în diverse domenii, inclusiv siderurgie, petrochimie și construcții de mașini.
  

  Tovarășul Nicolae Ceaușescu, într-o vizită de lucru la Brașov / Foto: bizbrasov.ro

Dezvoltarea infrastructurii

• Canalul Dunăre-Marea Neagră: un proiect ambițios care, deși controversat, a contribuit la transportul naval și la dezvoltarea regională.
• Transport și energie: extinderea rețelei de căi ferate, electrificarea în masă și dezvoltarea hidrocentralelor (ex.: Porțile de Fier I).

Politica externă independentă

• Ceaușescu a urmat o linie politică externă relativ independentă față de Uniunea Sovietică:
  • condamnarea invaziei Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia în 1968;
  • deschiderea diplomatică față de Occident, incluzând vizite oficiale în SUA, Franța și Marea Britanie;
  • atragerea unor investiții și relații economice cu state capitaliste.

Dezvoltarea sistemului educațional și accesul la cultură

• creșterea alfabetizării și extinderea accesului la educație pentru populația rurală;
• dezvoltarea rețelei de școli, licee și universități;
• promovarea accesului la cultură prin construirea de teatre, biblioteci și cinematografe.
  

  Elena și Nicolae Ceaușescu la inaugurarea metroului bucureștean, în 1979. Cu o asemenea garnitură de tren vă mai puteți plimba pe actuala magistrală spre Bucureștii-Noi / Foto: economica.net

Eforturi în domeniul științei și tehnologiei

• sprijinirea programului nuclear civil: construcția centralei nucleare de la Cernavodă;
• dezvoltarea cercetării științifice în diverse domenii, inclusiv agricultură și industrie.

Locuințe și urbanizare

• construcția masivă de blocuri de locuințe în orașe, pentru a acoperi nevoile populației urbane în creștere;
• multe dintre aceste locuințe, deși modeste, au oferit condiții mai bune pentru o mare parte a populației.

Politica de reducere a datoriei externe

• În anii ’80, Ceaușescu a decis să plătească în întregime datoria externă a României, ceea ce a redus dependența financiară a țării față de instituțiile internaționale. Deși această decizie a dus la mari sacrificii pentru populație, ea a fost percepută ca un act de suveranitate economică.

Unele dintre inițiativele sale din primele decenii la conducere, înainte de a fi „președinte cu sceptru”, au contribuit la modernizarea României. Aceste realizări trebuie însă evaluate în contextul costurilor umane și economice ale regimului său.

CU RELE

În condițiile actuale, în care românii au libertate sub toate formele ei, Nicolae Ceaușescu este cunoscut mai degrabă pentru aspectele negative ale regimului său, în special pentru autoritarismul extrem și deciziile economice și politice care au afectat viața compatrioților.

Cultul personalității

• Ceaușescu a dezvoltat un cult al personalității în România de amploarea celor din China, la vremea lui, și, mai nou, din Coreea de Nord.
• Era portretizat ca un lider infailibil, „Geniul Carpaților”, poreclit de mase „Marele Cârmaci”, iar soția sa, Elena Ceaușescu, era prezentată drept „savanta de renume mondial”.
• Propaganda oficială domina fiecare aspect al vieții publice, iar opoziția era suprimată.

Politica de austeritate extremă

• În anii ’80, Ceaușescu s-a hotărât să achite integral datoria externă a României, impunând măsuri drastice de austeritate:
  • raționalizarea alimentelor de bază, precum pâinea, uleiul, zahărul și carnea.
  • raționalizarea energiei electrice, gazelor și combustibilului.
  • temperaturile scăzute în locuințe din cauza restricțiilor de încălzire.

Rezultatul: condiții de viață foarte grele pentru majoritatea populației, în timp ce regimul prezenta în Occident o falsă prosperitate.

Represiunea politică

• Ceaușescu a condus un regim totalitar, în care orice opoziție era suprimată brutal.
• Securitatea, poliția opresivă a regimului, supraveghea cetățenii, încurajând delațiunile și creând o atmosferă de frică și suspiciune.
• Mii de persoane au fost arestate, torturate sau ucise pentru „delicte” politice sau ideologice.

Distrugerea satelor și urbanizarea forțată

• Ceaușescu a inițiat un program de „sistematizare” care presupunea demolarea satelor și mutarea populației în blocuri din orașe.
• Acest proces a dus la pierderea patrimoniului cultural și arhitectural rural, precum și la dezrădăcinarea comunităților.

Proiecte megalomanice

• A investit resurse uriașe în proiecte grandioase, multe dintre ele inutile sau megalomanice:
  • • Casa Poporului (astăzi, Palatul Parlamentului) a fost construită cu sacrificii financiare și umane imense, în timp ce populația suferea din cauza lipsurilor;
  • alte proiecte similare au fost Canalul Dunăre-Marea Neagră și numeroase clădiri „monumentale”.

Politica demografică represivă

• În 1966, Ceaușescu a interzis avorturile și mijloacele de contracepție, impunând astfel creșterea populației.
• Consecințe:
  • creșterea numărului de copii abandonați, care ajungeau în orfelinate cu condiții extrem de precare.
  • mortalitate în rândul femeilor, din cauza avorturilor ilegale.
  • traumă socială și economică pentru multe familii care nu își permiteau să întrețină mai mulți copii.

Izolarea internațională

• În ultimele decenii ale regimului său, România a devenit tot mai izolată pe plan internațional.
• Ceaușescu a refuzat să accepte reformele economice și politice care aveau loc în alte țări din Blocul Estic, rămânând fidel unui model de comunism autocratic.

Declinul cultural și intelectual

• Regimul Ceaușescu a limitat libertatea de exprimare, cenzurând presa, literatura, arta și știința.
• Intelectualii care criticau regimul erau marginalizați sau persecutați.

Prăbușirea economică

• Politicile economice ineficiente și centralizate au dus la stagnare economică și sărăcie generalizată.
• Agricultura, odată o sursă majoră de venituri pentru România, a fost afectată de colectivizarea forțată.

Revoluția din 1989 și sfârșitul regimului

• Nemulțumirea generalizată față de regimul său a dus la Revoluția din 1989.
• Pe 25 decembrie 1989, Ceaușescu și soția sa, Elena, au fost judecați sumar și executați.

Deși regimul său a fost marcat de realizări timpurii în industrializare și infrastructură, politica represivă, cultul personalității și deciziile economice greșite au transformat România într-un stat cu mari lipsuri și suferințe. Moștenirea lui Ceaușescu rămâne grea în conștiința românilor care i-au fost contemporani. Generațiile tinere însă l-au reabilitat, spunând că Nea Nicu (sau Ceașcă) a fost cool.

 

În România postcomunistă (după 1989)

2. Ion Iliescu

1. • primul mandat: 22 decembrie 1989 – 20 iunie 1990 (președinte interimar după Revoluție).
   • al doilea mandat: 20 iunie 1990 – 20 iunie 1992 (ales oficial).

CU BUNE

Tranziția pașnică de la regimul comunist la democrație

• În urma Revoluției din Decembrie 1989, adepții lui Ion Iliescu consideră că acesta a jucat un rol central în menținerea stabilității în România.
• Ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN), a coordonat organizarea alegerilor libere din 20 mai 1990, primele de acest fel după căderea comunismului, pe care le-a și câștigat într-o proporție covârșitoare, într-o țară care pierduse 50 de ani de mecanisme democratice.

Introducerea democrației și a pluralismului politic

• Sub conducerea sa, România a adoptat o nouă Constituție (1991), care a stabilit bazele unui stat democratic, cu separarea puterilor în stat, drepturi și libertăți fundamentale garantate.
• A sprijinit trecerea de la un sistem politic monopartid la unul pluralist, permițând formarea și activitatea partidelor politice.

Menținerea stabilității într-o perioadă dificilă

• După căderea comunismului, România s-a confruntat cu instabilitate economică și socială. Deși au existat momente tensionate, Iliescu a evitat escaladarea unor conflicte, contribuind la păstrarea unității naționale.

Reforma economică graduală

• A adoptat o abordare treptată în ceea ce privește tranziția economică, evitând privatizările masive și rapide care au creat haos în alte țări ex-comuniste.
• Această strategie a protejat, pe termen scurt, anumite categorii sociale vulnerabile de șocurile tranziției.

Dezvoltarea relațiilor internaționale

• A promovat relații diplomatice bune cu țările din Europa și SUA, pregătind terenul pentru integrarea României în structurile euroatlantice.
• A sprijinit aderarea României la Consiliul Europei în 1993, un pas pentru integrarea în Europa modernă.

Implicarea în reconcilierea națională

• În 1995, Iliescu a semnat Tratatul de bază româno-ungar, document important pentru normalizarea relațiilor cu Ungaria, rămasă o problemă sensibilă după perioada comunistă.
  

  Ion Iliescu și Michael Jackson la București, în 1992. Președintele României este cool, cu această ocazie / Foto: adevarul.ro

Sprijinirea culturii și educației

• A inițiat programe pentru promovarea culturii și a sprijinit redeschiderea instituțiilor academice și religioase închise în timpul regimului comunist.
• A încurajat educația pentru democrație, drepturile omului și cultura pluralismului.

Încheierea conflictelor interne

• Deși criticat pentru intervenția în timpul Mineriadelor, Iliescu a jucat un rol important în reintegrarea zonei Valea Jiului în contextul economic al țării, asigurând un dialog cu muncitorii și liderii sindicali.

Politica socială

• Sub conducerea sa, au fost implementate programe de protecție socială pentru categoriile defavorizate, în special în anii ’90, când tranziția economică a generat mari dificultăți pentru populație.

Ion Iliescu a avut un rol în asigurarea stabilității politice și sociale în perioada postrevoluționară. Deciziile sale au contribuit la crearea cadrului democratic și la integrarea României în Europa modernă. Deși rămâne o figură controversată, unele dintre măsurile și politicile sale sunt apreciate ca fiind esențiale pentru tranziția României.

CU RELE

Controversa legată de Revoluția din 1989

• Iliescu este acuzat de manipularea evenimentelor din Decembrie 1989 pentru a prelua puterea în România.
  • Criticii susțin că a deturnat Revoluția anticomunistă și a transformat-o într-o lovitură de stat.
  • Crearea „teroriștilor” în timpul Revoluției, despre care nu există dovezi concrete, a generat haos și numeroase victime (peste 1.000 de morți și mii de răniți).
• Iliescu a fost cercetat în Dosarul Revoluției sub acuzația de crime împotriva umanității.

Mineriadele (1990-1991)

• Iliescu este asociat cu Mineriadele, episoade violente în care minerii din Valea Jiului au fost chemați în București pentru „a restabili ordinea”.
  • 13-15 iunie 1990: minerii au intervenit brutal împotriva manifestanților din Piața Universității, ceea ce a dus la moartea a 6 persoane și la rănirea a peste 1.000.
  • Iliescu a mulțumit public minerilor pentru „apărarea democrației”, atrăgând criticile internaționale.
  • În timpul Mineriadelor, s-a instaurat un climat de frică și intimidare politică.

Conservarea vechii elite comuniste

• După Revoluție, Iliescu a fost criticat pentru menținerea în funcții-cheie a unor persoane din vechiul regim comunist, consolidând astfel un sistem clientelar și corupt.
• Reformele politice și economice au fost lente și incomplete, iar România a rămas mult în urma altor țări foste comuniste în procesul de democratizare și privatizare.

Politica economică haotică

• Perioada anilor ’90, sub conducerea lui Iliescu, a fost marcată de o tranziție economică ineficientă:
  • Privatizările au fost adesea netransparente, favorizând corupția și clientelismul politic.
  • Economia României a fost afectată de hiperinflație și scăderea nivelului de trai.
  • Iliescu a încercat să păstreze o parte din modelul economic centralizat, ceea ce a întârziat dezvoltarea pieței libere.

Reprimarea opoziției politice

• După Revoluție, opoziția politică (în special partidele istorice precum PNȚCD și PNL) a fost atacată de retorica Frontului Salvării Naționale (FSN) condus de Iliescu.
  • Discursurile sale publice au fost adesea polarizatoare, etichetând opoziția ca fiind „extremistă” sau „retrogradă”.

Corupția instituțională

• Sub guvernările asociate lui Iliescu, corupția s-a extins în toate domeniile statului, afectând justiția, administrația publică și economia.
• Lipsa unor reforme în sistemul judiciar a permis perpetuarea abuzurilor și favorizarea elitelor politice.

Relația cu Rusia

• Iliescu a fost adesea criticat pentru o orientare prea prietenoasă față de Rusia în primii ani de după Revoluție, ceea ce a întârziat apropierea României de Occident.

Dosarul Revoluției și cel al Mineriadelor

• Ion Iliescu a fost inculpat în dosarele Revoluției și Mineriadelor pentru rolul său în evenimentele violente din 1989 și 1990.
  • În 2019, a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, dar procesele încă sunt în desfășurare.

Deși Iliescu a avut un rol important în menținerea stabilității după Revoluție, deciziile sale au fost marcate de controverse legate de violență, manipulare politică și gestionarea defectuoasă a tranziției democratice și economice. Moștenirea lui „Ilici” rămâne un subiect dezbătut, polarizând opiniile în societatea românească.

 

3. Emil Constantinescu (20 iunie 1996 – 20 iunie 2000)

1. • a fost primul președinte din opoziție după Revoluție, reprezentând Convenția Democrată Română (CDR).

CU BUNE

Apropierea României de NATO și UE

• Emil Constantinescu a jucat un rol crucial în politica externă, contribuind la:
  • consolidarea relațiilor cu NATO, deschizând calea pentru aderarea României în 2004;
  • pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană prin implementarea unor reforme politice și economice esențiale;
  • semnarea Parteneriatului Strategic cu SUA (1997), moment-cheie pentru securitatea națională și integrarea României în structurile euroatlantice.
    

    Președintele României, Emil Constantinescu, și președintele SUA, Bill Clinton, în 1997 la București / Foto: gandul.ro

Consolidarea democrației

• Emil Constantinescu a fost primul președinte postcomunist din România care a reprezentat opoziția și a asigurat o tranziție democratică reală, punând capăt guvernării dominate de foști comuniști.
• Sub conducerea sa, libertatea presei a fost respectată și au fost încurajate dezbaterile publice și transparența în guvernare.

Reformele economice

• Deși tranziția economică a fost dificilă, au fost inițiate reforme necesare pentru transformarea economiei:
  • privatizarea unor companii de stat ineficiente;
  • crearea unui mediu legislativ mai favorabil pentru investiții străine;
  • reforma fiscală și încurajarea sectorului privat.

Lupta împotriva corupției

• Sub Constantinescu, au fost inițiate măsuri pentru combaterea corupției, o problemă majoră a tranziției postcomuniste.
• Deși rezultatele au fost slabe, mandatul său a pus accentul pe necesitatea independenței justiției.

Stabilitate regională

• A avut un rol mare în menținerea stabilității regionale, în contextul războaielor din Balcani:
  • România a sprijinit intervenția NATO în Kosovo, arătându-și angajamentul față de valorile democratice și securitatea regională.
  • A contribuit la normalizarea relațiilor cu vecinii, în special cu Ungaria și Bulgaria.

Deschiderea către societatea civilă

• A colaborat activ cu organizațiile nonguvernamentale și a promovat implicarea societății civile în procesele politice și economice.
• A sprijinit educația și reforma sistemului universitar.

Respectarea limitelor constituționale

• Spre deosebire de predecesorul său, Ion Iliescu, Emil Constantinescu a respectat separarea puterilor în stat și atribuțiile instituțiilor democratice.
• Nu a abuzat de funcția prezidențială și a susținut o guvernare bazată pe colaborare între instituții.

Retragerea demnă

• La sfârșitul mandatului său, Emil Constantinescu a decis să nu mai candideze pentru un al doilea mandat, declarând că „a fost învins de sistem”. Acest gest a fost văzut de unii ca un act de responsabilitate politică.

Emil Constantinescu a avut un mandat cu realizări în plan internațional, fiind considerat arhitectul apropierii României de NATO și UE. Deși a întâmpinat dificultăți în gestionarea problemelor interne, inclusiv în implementarea reformelor economice și lupta împotriva corupției, perioada sa a fost marcată de progrese în consolidarea democrației și orientarea pro-occidentală a țării.

CU RELE

Deși a fost ales președinte al României în 1996 cu mari așteptări, mandatul său (1996-2000) a fost criticat din mai multe perspective. Aceste critici provin de la dificultățile economice, politice și sociale care au marcat perioada respectivă și din percepția că promisiunile făcute de Emil Constantinescu nu au fost ținute.

Eșecul economic

• Recesiune economică: perioada mandatului său a fost marcată de o scădere economică accentuată. Economia României a intrat în declin, fiind afectată de:
  • falimentul multor întreprinderi de stat;
  • privatizări controversate, unele considerate frauduloase;
  • șomaj ridicat, în special în zonele industrializate.
• Inflație: inflația a crescut semnificativ, afectând nivelul de trai al românilor și puterea de cumpărare.

Instabilitate politică

• Conflicte în cadrul coaliției de guvernare: Convenția Democrată Română (CDR), care îl susținea pe Constantinescu, era o alianță fragilă între mai multe partide. Aceasta a fost marcată de:
  • disensiuni interne și lupte pentru influență;
  • schimbări frecvente de guvern și miniștri, ceea ce a împiedicat implementarea eficientă a reformelor.
• Percepția de slăbiciune: Constantinescu a fost adesea perceput ca un lider slab, incapabil să medieze conflictele din coaliție și să impună direcții clare.

Lipsa reformelor coerente

• Deși au fost promise reforme economice și sociale profunde, implementarea lor a fost lentă și incoerentă:
  • privatizările: multe dintre acestea au fost netransparente sau realizate către investitori lipsiți de capacitatea de a le gestiona eficient, ducând la pierderi economice și șomaj.
  • sistemul de justiție: reforma sistemului judiciar a fost insuficientă, iar corupția a continuat să fie o problemă.

Dezamăgirea populară

• Constantinescu a câștigat alegerile din 1996 cu sprijinul masiv al alegătorilor care doreau o schimbare față de regimul lui Ion Iliescu. Totuși:
  • mulți dintre susținătorii săi au fost dezamăgiți de incapacitatea sa de a aduce schimbările promise.
  • nivelul de trai s-a deteriorat, iar încrederea populației în conducerea țării a scăzut.

Declarația „am fost învins de sistem”

• Spre finalul mandatului, Emil Constantinescu a declarat că „a fost învins de sistem”, referindu-se la vechile structuri comuniste și la corupția din instituțiile statului.
  • această declarație a fost interpretată de unii ca un semn de slăbiciune și lipsă de fermitate;
  • în același timp, a confirmat percepția că nu a reușit să reformeze structurile statului sau să combată corupția la nivel înalt.

Politici sociale insuficiente

• Politicile sale nu au fost percepute ca fiind eficiente pentru categoriile vulnerabile, precum pensionarii, muncitorii disponibilizați sau locuitorii din zonele rurale afectate de declin economic.
• Creșterea sărăciei și inegalităților sociale a fost o mare problemă în perioada sa.

Eșec în consolidarea luptei anticorupție

• Deși a promis o luptă fermă împotriva corupției, rezultatele au fost limitate.
• Mulți consideră că structurile corupte au continuat să prospere sub mandatul său.

Ratarea unui al doilea mandat

• Dezamăgirea populară și lipsa unor realizări semnificative au dus la pierderea sprijinului politic și electoral.
• În 2000, Constantinescu a decis să nu mai candideze pentru un al doilea mandat, iar Ion Iliescu a revenit la putere.

Deși Emil Constantinescu a avut intenții bune și a inițiat unele reforme necesare, mandatul său a fost marcat de dificultăți economice, politice și sociale. Criticii îl consideră pe „Țapu’ ” un lider slab, care nu a reușit să implementeze schimbările promise, ceea ce a dus la pierderea încrederii publice și la întârzierea unor reforme esențiale pentru România.

 

4. Ion Iliescu (20 iunie 2000 – 20 decembrie 2004)

1. • a revenit pentru un al treilea mandat neconsecutiv.

5. Traian Băsescu

1. • primul mandat: 20 decembrie 2004 – 20 decembrie 2009;
   • al doilea mandat: 20 decembrie 2009 – 21 decembrie 2014.

 

 

CU BUNE

Traian Băsescu, președinte al României între 2004 și 2014, a avut mai multe realizări în timpul mandatelor sale. Acestea au influențat direcția politică, economică și internațională a României.

Consolidarea statului de drept și sprijinirea luptei împotriva corupției

• Băsescu este asociat cu promovarea unui sistem judiciar mai eficient și mai independent:
  • A sprijinit activitatea Direcției Naționale Anticorupție (DNA), care a devenit o instituție importantă în combaterea corupției la nivel înalt.
  • A susținut Agenția Națională de Integritate (ANI), care investighează conflictele de interese și declarațiile de avere ale funcționarilor publici.
  • Sub mandatul său, mai mulți politicieni, inclusiv din cercurile apropiate de putere, au fost investigați sau condamnați. A fost condamnat inclusiv fratele său, Mircea Băsescu.

Aderarea României la Uniunea Europeană

• România a devenit membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, în timpul primului mandat al lui Băsescu.
  • deși negocierile pentru aderare au început înaintea sa, Băsescu a promovat implementarea reformelor necesare;
  • a încurajat ajustarea instituțiilor românești la standardele europene, mai ales în justiție.

Întărirea relațiilor cu NATO și SUA

• A avut un rol important în consolidarea poziției României ca membru NATO:
  • România a fost un partener activ în misiuni NATO, inclusiv în Afganistan;
  • a sprijinit amplasarea scutului antirachetă
    la Deveselu, întărind poziția strategică a României în regiunea Mării Negre;
  • Parteneriatul strategic cu SUA a fost aplicat, consolidând securitatea națională.

Abordarea directă a problemelor

• Băsescu a fost un lider implicat, care a avut curajul să discute direct problemele sensibile:
  • a denunțat public corupția și a criticat instituțiile care nu funcționau eficient;
  • stilul său deschis și franc l-a făcut popular în rândul românilor care căutau un lider ferm.

Politica externă proactivă

• Băsescu a sprijinit apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană, promovând legături culturale și economice mai strânse cu România. Foarte mulți cetățeni din Republica Moldova au devenit și cetățeni români, folosindu-se de acest statut pentru libera circulație în Uniunea Europeană.
• A avut o poziție fermă împotriva influenței Rusiei în regiune, susținând independența Ucrainei și stabilitatea în zona Mării Negre.
• A consolidat relațiile bilaterale cu țări europene, SUA și alte state-cheie.

Reforma constituțională

• A promovat ideea reducerii numărului de parlamentari și a trecerii la un Parlament unicameral, inițiind un referendum în 2009:
  • referendumul a fost aprobat de populație, dar implementarea acestuia nu a avut loc din cauza opoziției politice;
  • inițiativa sa a deschis discuții importante despre eficiența instituțiilor publice.

 Gestionarea crizei economice globale

• În contextul crizei economice din 2008-2010, Băsescu a sprijinit măsuri de austeritate care, deși nepopulare, au fost considerate necesare pentru stabilizarea economiei:
  • reducerea deficitului bugetar prin măsuri precum scăderea salariilor bugetarilor cu 25%.
  • semnarea unui acord cu FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană pentru finanțarea externă.
  • după criză, economia României a înregistrat o revenire graduală.
    

    Traian Băsescu / Foto: nato.int

Deschiderea față de diaspora

• A sprijinit implicarea românilor din diaspora în viața politică, economică și socială a țării.
• A încurajat participarea la alegeri și a insistat pentru crearea mai multor secții de votare în străinătate.

Modernizarea administrației publice

• Sub conducerea sa, au fost implementate reforme în administrația publică, inclusiv digitalizarea parțială a unor procese administrative.
• A promovat descentralizarea și eficientizarea autorităților locale.

Investiții strategice

• A sprijinit proiecte importante în infrastructură și energie:
  • dezvoltarea rețelelor energetice, inclusiv proiecte de diversificare a surselor de energie, precum gazoductul BRUA;
  • susținerea parteneriatelor public-private pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere și feroviare.

CU RELE

 Mandatele lui Traian Băsescu (2004–2014) au fost marcate de numeroase controverse și critici, deși el a fost un președinte activ și implicat. Iată principalele aspecte negative ale mandatelor sale:

Stilul de conducere conflictual

• Băsescu a fost adesea acuzat de crearea unui climat politic tensionat, cu conflicte frecvente între instituții:
  • conflict cu parlamentul: a avut o relație dificilă cu majoritatea parlamentară, acuzând frecvent Parlamentul de ineficiență și corupție;
  • conflicte cu prim-miniștrii: a avut relații conflictuale cu premierii Călin Popescu-Tăriceanu, Victor Ponta și alții, ceea ce a dus la blocaje politice și guvernamentale.

Suspendările din funcție

• Traian Băsescu a fost suspendat de două ori de Parlament:
  • 2007: a fost suspendat pentru „încălcarea Constituției”, dar referendumul organizat a dus la revenirea sa în funcție;
  • 2012: suspendarea a fost cauzată de acuzații de abuz de putere și interferență în justiție. Deși a câștigat referendumul pentru revenire, relațiile politice au rămas extrem de tensionate.

Criza economică din 2008–2010

• Deși criza economică globală a afectat toate țările, Băsescu a fost criticat pentru gestionarea acesteia în România:
  • tăierea salariilor: În 2010, guvernul Boc, sprijinit de Băsescu, a decis reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, măsură care a afectat profund populația;
  • creșterea TVA: TVA-ul a fost majorat de la 19% la 24%, ceea ce a agravat dificultățile economice pentru cetățeni și a redus consumul;
  • critici pentru lipsa de empatie: în fața nemulțumirii populației, Băsescu a fost perceput ca distant și lipsit de sensibilitate față de dificultățile oamenilor.

Acuzații de corupție și legături cu interese economice

• Băsescu și familia sa au fost implicați în mai multe controverse legate de corupție:
  • fratele său, Mircea Băsescu, a fost acuzat de luare de mită și implicare în afaceri dubioase;
  • fiica sa, Elena Băsescu, a fost criticată pentru modul în care a obținut un loc în Parlamentul European, fiind acuzată că profită de numele tatălui său.
  • Băsescu însuși a fost acuzat de legături cu oameni de afaceri influenți și de implicare în privatizări controversate (ex.: privatizarea flotei maritime).

Politizarea justiției

• Deși a fost creditat pentru sprijinirea luptei anticorupție, criticii susțin că Traian Băsescu a influențat justiția pentru a-și urmări adversarii politici.
• Acuzațiile de selectivitate în justiție au afectat credibilitatea unor instituții-cheie, precum DNA.

Dezbinarea societății

• Discursurile sale frecvente și polarizante au divizat societatea românească:
  • Băsescu a fost perceput ca un lider care fie era foarte susținut de adepți, fie era respins categoric de adversari;
  • atitudinea sa autoritară și limbajul direct au fost adesea considerate nepotrivite pentru un președinte.

Problemele cu Flota Maritimă

• Băsescu a fost criticat pentru rolul său în dispariția unei părți semnificative a flotei comerciale românești în perioada când era ministru al Transporturilor.
• Deși nu a fost condamnat oficial, acest subiect a rămas o pată în cariera sa politică.

Critici legate de relațiile internaționale

• În unele cazuri, Băsescu a fost acuzat de deteriorarea relațiilor externe ale României:
  • a avut declarații controversate care au afectat relațiile cu Rusia și Ungaria;
  • deși România a devenit membră NATO și UE înainte de mandatul său, criticii spun că nu a gestionat eficient integrarea deplină în aceste structuri.

Nepopularitatea spre finalul mandatului

• În ultimii ani ai mandatului, popularitatea lui Băsescu a scăzut semnificativ din cauza măsurilor de austeritate, a conflictelor politice și a acuzațiilor de corupție.
• Proiectul său politic, Partidul Mișcarea Populară (PMP), nu a avut un impact major, reflectând o pierdere de susținere.

Mandatele lui Traian Băsescu au fost caracterizate de numeroase controverse și critici, în ciuda unor realizări notabile. Stilul său conflictual, măsurile dure din timpul crizei economice, acuzațiile de corupție și polarizarea societății au afectat percepția publică asupra lui „Băse”, mai ales spre finalul carierei politice. Cu toate acestea, „Marinarul” rămâne o figură marcantă a politicii postcomuniste din România.

Traian Băsescu a fost un președinte activ, cu un rol-cheie în consolidarea Justiției, promovarea relațiilor externe și gestionarea unor momente dificile, precum criza economică.

 

6. Klaus Iohannis

1. • primul mandat: 21 decembrie 2014 – 21 decembrie 2019.
   • al doilea mandat: 21 decembrie 2019 – prezent.

CU BUNE

Klaus Iohannis, președintele României din 2014, are câteva realizări care au influențat direcția politică, economică și internațională a țării. Acestea includ atât inițiative interne, cât și contribuții la poziționarea României pe scena globală.

Stabilitatea politică și sprijinirea democrației

• Klaus Iohannis este perceput ca un factor de stabilitate politică într-un context marcat de numeroase crize interne:
  • a intervenit pentru a preveni derapajele de la principiile democratice, mai ales în relația cu guvernele care au propus legi controversate;
  • a susținut alegeri libere și corecte, contribuind la consolidarea democrației în România.

Lupta pentru statul de drept

• A fost un susținător ferm al independenței Justiției și al statului de drept:
  • s-a opus deschis modificărilor controversate ale legilor Justiției promovate de unele guverne, în special în perioada 2017-2019;
  • A participat activ la referendumul pentru Justiție din 2019, care a avut ca scop blocarea ordonanțelor de urgență ce afectau sistemul judiciar.

Politica externă și consolidarea relațiilor internaționale

• Iohannis a promovat o politică externă pro-occidentală și a întărit relațiile cu partenerii strategici:
  • relația cu NATO: a sprijinit creșterea bugetului pentru Apărare la 2% din PIB, conform cerințelor NATO, și a subliniat importanța securității în regiunea Mării Negre.
  • relația cu Uniunea Europeană: a fost un susținător ferm al valorilor europene și al consolidării poziției României în UE.
  • A coordonat Președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene în 2019, perioadă în care România a fost implicată în decizii privind Brexit-ul și politica de coeziune.

Promovarea educației

• Klaus Iohannis a inițiat proiectul „România Educată”, o strategie națională pentru reforma sistemului educațional menită să atingă probleme cronice precum:
  • abandonul școlar;
  • lipsa de echitate în accesul la educație;
  • modernizarea curriculei și îmbunătățirea calității actului educațional.

Gestionarea crizelor (COVID-19 și războiul din Ucraina)

• În timpul pandemiei de COVID-19, Iohannis a sprijinit măsurile de sănătate publică și campania de vaccinare, promovând decizii luate pe baza consultărilor cu experți.
• În contextul războiului din Ucraina, a susținut primirea refugiaților ucraineni în România și a coordonat eforturile diplomatice pentru sprijinirea Ucrainei, inclusiv prin intermediul NATO și UE.

Creșterea investițiilor strategice

• În timpul mandatului său, România a atras investiții în infrastructură și energie:
  • proiecte de modernizare a infrastructurii rutiere și feroviare, inclusiv finanțări europene pentru autostrăzi;
  • dezvoltarea sectorului energetic, cu accent pe surse regenerabile și diversificarea resurselor (ex.: gaze naturale din Marea Neagră).

Creșterea rolului României în regiune

• A sprijinit inițiativele regionale precum Inițiativa celor Trei Mări, care promovează cooperarea economică și infrastructurală între țările din Europa Centrală și de Est.
• România a devenit un punct important în securitatea regională, mai ales în contextul tensiunilor geopolitice din regiunea Mării Negre.

Unificarea societății

• A promovat un discurs echilibrat, mai puțin polarizant decât cel al predecesorilor săi, încercând să unifice societatea în jurul valorilor democratice și europene.
• A avut o atitudine calmă și constantă în fața crizelor politice, oferind o imagine de stabilitate.

Sprijinirea digitalizării

• A promovat inițiative de digitalizare a administrației publice, un pas pentru modernizarea statului și reducerea birocrației.

Poziția echilibrată

• Iohannis este perceput ca un președinte cu o atitudine echilibrată și calmă, ceea ce a contribuit la evitarea escaladării conflictelor politice interne în momente tensionate.

Mandatele lui Klaus Iohannis au fost marcate de stabilitate politică, susținerea valorilor europene și democratice, promovarea educației și implicarea în gestionarea crizelor. Realizările sale reflectă o viziune pro-occidentală și o dorință de modernizare a României.

CU RELE

Mandatele lui Klaus Iohannis ca președinte al României (din 2014) au fost marcate și de critici semnificative, în ciuda câtorva realizări notabile. Aceste critici sunt legate de stilul său de conducere, gestionarea crizelor și percepția publică asupra implicării sale în problemele interne.

Percepția de pasivitate și lipsă de implicare

• Iohannis a fost adesea criticat pentru un stil de conducere considerat distant și pasiv:
  • a fost perceput ca având o implicare redusă în gestionarea crizelor politice și sociale, preferând să intervină rar și, uneori, târziu;
  • lipsa sa de prezență activă în dezbaterile publice a fost interpretată de unii ca dezinteres pentru problemele cetățenilor.

Crizele politice și gestionarea relației cu guvernele

• În timpul mandatului său, România a fost afectată de mai multe crize politice și instabilitate guvernamentală:
  • relația conflictuală cu guvernele PSD (în special cu Viorica Dăncilă) a fost marcată de blocaje instituționale și tensiuni publice;
  • criticii consideră că Iohannis nu a reușit să fie un mediator eficient între partidele politice pentru a menține stabilitatea politică.

Abordarea pandemiei de COVID-19

• Deși România a avut inițial succes în gestionarea pandemiei, campania de vaccinare și comunicarea publică au fost criticate:
  • rata de vaccinare a rămas printre cele mai scăzute din Europa, iar măsurile luate au fost percepute ca ineficiente în fazele ulterioare ale pandemiei.
  • președintele a fost acuzat de o comunicare insuficientă și de lipsa unui rol activ în coordonarea eforturilor naționale.

Proiectul „România Educată”

• Deși inițiat cu intenții bune, proiectul „România Educată” a fost criticat pentru lipsa unor rezultate concrete:
  • reformele în educație au întârziat să apară, iar problemele sistemice (abandonul școlar, calitatea educației) au rămas în mare parte nerezolvate;
  • implementarea proiectului a fost considerată vagă și lipsită de impact real.

Probleme legate de comunicare

• Klaus Iohannis a fost adesea criticat pentru discursurile sale rare și, uneori, lipsa de empatie în situații de criză:
  • atitudinea sa calmă și distanțată a fost interpretată de unii ca fiind lipsită de conectare cu cetățenii;
  • unele declarații au fost considerate neinspirate sau tardive, în special în contexte de criză (ex.: pandemie, proteste sociale).

Acuzații de partizanat politic

• Deși Constituția cere ca președintele să fie imparțial, Iohannis a fost acuzat că a favorizat Partidul Național Liberal (PNL), în special în perioada în care partidul a fost la guvernare.
  • susținerea deschisă a unor lideri politici ai PNL a fost percepută de opoziție și de o parte din societate ca o abatere de la rolul său de mediator imparțial.

Critici privind gestionarea crizei energetice

• În contextul crizei energetice și al inflației crescute, Iohannis a fost criticat pentru lipsa unui rol activ în sprijinirea cetățenilor afectați.
• Măsurile adoptate de guvernele din mandatul său au fost considerate insuficiente de către o parte a populației.

Gestionarea relațiilor externe

• Deși relațiile externe au fost un punct forte, Iohannis a fost criticat pentru o prezență scăzută în dezbaterile privind crizele regionale.
  • unele inițiative în politica externă au fost considerate insuficient promovate sau neclare.

Imaginea personală și beneficiile de protocol

• Utilizarea unor resurse oficiale pentru activități considerate personale a generat critici:
  • de exemplu, utilizarea reședinței de protocol sau deplasările pentru vacanțe au atras atenția presei într-un mod negativ;
  • o parte din populație l-a perceput ca fiind mai preocupat de confortul personal decât de problemele țării.

Critici privind gestionarea tensiunilor sociale

• În perioade de proteste (ex.: cele anti-PSD din 2017-2019), Iohannis a fost criticat pentru reacții târzii sau insuficiente în sprijinul protestatarilor.
• Unele măsuri de austeritate și creșterea prețurilor au dus la nemulțumiri sociale, iar președintele nu a avut un rol vizibil în argumentarea acestora.

Deși Klaus Iohannis a avut realizări importante, criticile principale la adresa sa se referă la percepția de pasivitate, comunicarea deficitară, partizanatul politic și gestionarea crizelor interne. Stilul său calm și distant, apreciat de unii, a fost interpretat de alții ca lipsă de implicare în momente critice. Moștenirea mandatului său rămâne una mixtă, cu realizări, dar și cu neîmpliniri evidente.

Acest documentar a fost încheiat înaintea turului al doilea de scrutin prezidențial, când românii sunt puși să aleagă între Călin Georgescu și Elena Lasconi.

Citește și: Președinții României cu mandatele cele mai grele