„Schema Cernobîl”: zona de excludere a devenit o mină de aur!

Suntem obișnuiți să privim Ucraina prin lentila empatiei, ca pe un popor greu încercat de război și tragedii istorice. Însă, dincolo de imaginea colectivă a unei națiuni-victimă, se conturează un alt adevăr: mulți dintre vecinii noștri profită de breșele sistemului de asistență socială pentru a obține venituri necuvenite. „Schema Cernobîl” dezvăluie nu doar ingeniozitatea unor indivizi, ci și fragilitatea unui sistem construit pe promisiunea ajutorului, dar vulnerabil în fața abuzurilor.

De la începutul invaziei rusești, nu mai puțin de 125.000 de ucraineni s-au „mutat” fictiv în zona de excludere de lângă fosta centrală nucleară de la Cernobîl, totul pentru a beneficia de plăți sociale generoase din partea statului.

Cum funcționează „Schema Cernobîl”

După dezastrul nuclear din 1986, Ucraina a instituit suplimente la pensie pentru cei care locuiau în zona de excludere la momentul accidentului și în următorii șapte ani. Până la începutul invaziei pe scară largă, aproximativ 10.000 de persoane beneficiau de aceste suplimente, costând statul aproape 1,2 milioane de euro pe lună.

Însă, odată cu izbucnirea războiului, a apărut o schemă infracțională prin care refugiați pretindeau că s-au stabilit în zona de excludere de la Cernobîl și, prin intermediul instanțelor, obțineau dreptul la ajutoare lunare din partea statului. Astfel, în mai bine de doi ani de conflict, numărul așa-zișilor locuitori din zona Cernobîl a crescut la 135.400 de persoane.

Costurile pentru stat și măsurile luate

Viceministrul politicii sociale, Darina Marciak, a declarat că plățile suplimentare din partea statului au ajuns la aproximativ 35 de milioane de euro pe lună, adică în jur de 345 de milioane de euro pe an, cu o progresie geometrică.

Pentru a stopa acest fenomen, în proiectul de buget pentru 2025 a fost inclusă o prevedere care limitează numărul persoanelor eligibile pentru aceste plăți. Astfel, începând cu 2025, vor beneficia de ajutorul de stat pentru locuirea în zona Cernobîl doar cei care au avut domiciliul acolo în perioada 1986-1993.

Investigații și descoperiri surprinzătoare

Anchetele au scos la iveală că mulți dintre noii „locuitori” ai zonei Cernobîl și-au înregistrat domiciliul în clădiri improprii pentru locuit, uneori zeci de persoane fiind înregistrate la aceeași adresă, deși în realitate locuiau în alte regiuni.

Schema nu are nicio legătură cu războiul. Fiindcă acesta e foarte departe de Cernobîl.

„Schema Cernobîl” evidențiază ingeniozitatea cu care unii indivizi exploatează lacunele sistemului pentru a obține beneficii necuvenite. Deși autoritățile ucrainene au luat măsuri pentru a limita acest fenomen, rămâne de văzut cât de eficiente vor fi acestea în practică. Cert este că, în fața unor astfel de provocări, statul trebuie să-și întărească mecanismele de control și să asigure că ajutoarele sociale ajung la cei care au cu adevărat nevoie de ele.

La urma urmelor…

… exact astfel de mecanisme pun aliații Ucrainei în fața unor întrebări incomode: pentru ce le trimitem sprijin financiar? Pentru arme și muniție, să-și apere teritoriul și valorile europene, sau pentru a acoperi găurile unui sistem social ce permite astfel de speculații? În timp ce solidaritatea internațională rămâne esențială, astfel de situații riscă să șubrezească încrederea partenerilor externi și să alimenteze scepticismul privind utilizarea fondurilor. Ucraina nu își permite luxul de a submina propriul capital de încredere.