Pierderea bazei navale din Tartous, Siria, pune Rusia în dificila situație de a se retrage din Marea Mediterană, deși Federația Rusă mai are și alte opțiuni, scrie fostul ofițer al Marinei Belgiene, analistul naval Frederik Van Lokeren. El subliniază că baza de la Tartous era aproape ideală pentru ruși: aproape de Canalul Suez și de Strâmtoorile Bosfor și Dardanele, dar la oarecare distanță de principalele baze navale ale NATO, care sunt concentrate în vestul Mediteranei.

„În ciuda faptului că grupul operativ [al flotei ruse] era relativ mic și având capacități de luptă limitate, localizarea lui în Tartous și armele folosite de pe navele de război au permis Rusiei să susțină o amenințare reală în Marea Mediterană”, scrie analistul.

Pierderea bazelor rusești în Siria ar putea perturba logistica rusă, precum și eforturile sale de reaprovizionare și rotația Corpului Africii. Operațiunile Federației Ruse și proiecția forței sale în Libia și Africa subsahariană sunt afectate în mod deosebit.

Rusia are acum de ales: fie să se retragă din Marea Mediterană, fie să caute urgent o bază navală alternativă pentru a-și adăposti permanent flota în această parte a lumii. Teoretic, flota rusă poate avea un nou sediu în alte țări prietene ale regiunii, precum Egipt, Algeria, Sudan sau Libia. Cu toate acestea, fiecare dintre aceste opțiuni are „anumite dezavantaje” în comparație cu Tartous.

Van Lokeren consideră că portul Tobruk ar fi singura alegere pentru Rusia

Astfel, baza din Algeria ar fi înconjurată de baze NATO mult mai puternice. În plus, Algeria însăși este puțin probabil să facă un astfel de pas, deoarece până acum nu a arătat nicio intenție de a strica relațiile cu Occidentul. Egiptul pare convenabil din punct de vedere geografic, dar este puțin probabil ca această țară să dorească să schimbe relații bune cu Occidentul pentru un parteneriat dubios cu un stat izolat de Occident pe plan internațional.

Sudanul nu are acces la Marea Mediterană, ci doar la Marea Roșie. Acest lucru este extrem de incomod, pentru că pentru a accesa Marea Mediterană, navele de război rusești vor trebui să ceară Egiptului să le lase de fiecare dată să treacă prin Canalul Suez. În plus, portul din Sudan va trebui construit practic de la zero.

Dintre toate opțiunile, Van Lokeren consideră că este cel mai convenabil pentru ruși să se mute în Libia. Și anume în portul Tobruk, care este controlat de forțele generalului Haftar, liderul uneia dintre cele două forțe principale între care țara este acum împărțită de facto. În primul rând, Haftar este un aliat al Rusiei. În al doilea rând, există un port bine dezvoltat. În al treilea rând, Tobruk nu este prea aproape de marile baze NATO, așa că rușii vor avea o oarecare libertate de acțiune acolo.

„În mod realist, doar Tobruk ar putea oferi o alternativă viabilă la Tartus, deși Rusia ar trebui să lucreze cu o infrastructură de sprijin mai mică decât la Tartous. Cu toate acestea, spre deosebire de Siria [unde rușii au operat în parteneriat cu iranienii], Rusia operează complet singură în estul Libiei, având ca aliat doar forțele lui Haftar”, scrie Van Lokeren.

Rușii au pierdut Siria

După căderea regimului lui Bashar al-Assad, rușii își ard documentele privind operațiunile și personalul militar . Potrivit diverselor estimări, în Siria se aflau până la 7.500 de soldați ruși, care, în caz de evacuare, ar putea fi transferați pe frontul din Ucraina.

Cu toate acestea, potrivit expertului militar Anatoly Khrapchynskyi, transferul acestor forțe din Siria va afecta prea puțin cursul războiului din Ucraina.