Ai împrumuta statul pe 7 ani?

Creșterea scadențelor pentru titlurile de stat în euro din cadrul programului Fidelis denotă dificultățile pe care statul le are în rostogolirea datoriei publice.

Ultima ediție Fidelis din acest an, care se va încheia în 18 decembrie, propune titluri de stat în lei și euro cu scadențe mai lungi decât la precedentele emisiuni.

Astfel, pentru titlurile de stat în lei scadențele sunt de 1 an (dobândă de 6,45%) și 5 ani (dobândă de 7,6%), precum la precedenta emisiune din octombrie, dar pentru donatorii de sânge s-a introdus pe lângă scadența de un an (dobândă 7,45%) și cea de 3 ani (dobândă 7,95%).

Schimbările pentru secțiunea în euro sunt chiar mai mari, în locul scadențelor de 1 an și 3 ani fiind introduse unele de 2 ani (dobândă 3,75%) și 7 ani (dobândă 5,75%).

19:34 • ECONOMIE

Banca Centrală Europeană a redus dobânzile, euro se depreciază, imaginea nu este deloc roz în zona euro

09:38, 09.12.2024 • ECONOMIE

„Fidelis” și „Tezaur” de iarnă: ce dobânzi oferă statul și cum poți investi

Dobânzile sunt, la rândul lor, în creștere pentru lei. Dacă în octombrie aveam dobânzi de 5,85% la un an și 7% la 5 ani, acum dobânzile sunt de 6,45% la un an, respectiv 7,6% la 5 ani pentru titlurile în lei.

La euro, dobânzile erau în octombrie de 3,95% la un an și 5% la 3 ani. Statul accepta să plătească mai mult în decembrie doar pentru emisiunea cu scadența cea mai lungă.

După cum se observă, dacă în octombrie aveam 5 emisiuni în lei și euro dintre care 3 ajungeau la scadență în 2025, acum avem 6 emisiuni (a fost introdusă una suplimentară pentru donatorii de sânge) în lei și euro, dintre care doar două ajung la scadență în 2025.

În paralel cu creșterea dobânzilor pentru scadențele mai lungi, tendința este de a rostogoli aceste finanțări cât mai departe de anul viitor, probabil sub presiunea deficitului bugetului public, care devine tot mai îngrijorător.

Ce riscă cei care împrumută statul pe termen lung?

Cei care cumpără obligațiuni Tezaur, vândute prin Trezorerii și Poștă, nu pot renunța la dețineri până la scadență, în caz contrar pierzând toată dobânda acumulată.

Cei care au titluri de stat prin programul Fidelis ar putea să le vândă oricând prin bursă, dar problema aici este că valoarea lor fluctuează invers proporțional cu evoluția dobânzilor.

De exemplu, dacă dobânzile vor continua să crească, valoarea obligațiunilor va scădea pentru a conserva randamentele actuale pentru noii cumpărători ce le achiziționează direct din piață.

Un astfel de fenomen s-a petrecut în 2022-2023, când inflația a urcat, la fel dobânzile, iar prețurile obligațiunilor au scăzut. Cei care le cumpăraseră s-au văzut loviți de două ori – pentru că valoarea obligațiunilor la bursă scăzuse și pentru că încasau dobânzi mai mici decât cele oferite la noile emisiuni. În final, doar cei care au vândut înainte de scadență au încasat niște pierderi în termeni nominali, dar și cei care le-au păstrat au avut pierderi în termeni reali (raportate la inflația mai mare).

Invers, dacă dobânzile ar scădea, prețul obligațiunilor ar urca la bursă.

O investiție în obligațiuni listate pe termen mai lung conține deci riscul fluctuațiilor cotațiilor astfel încât prima de risc inclusă în dobândă ar trebui să compenseze asta.

Or, având în vedere cât de repede s-a deteriorat echilibrul macroeconomic în ultimul an în România, o primă de risc de numai un punct procentual pentru obligațiunile cu scadențele lungi (5, 7 ani) față de cele cu scadențe scurte (1, 2 ani) s-ar putea dovedi insuficientă.