Românii susțin excluderea USR de la guvernare și nu se grăbesc cu alegerile prezidențiale

Un sondaj recent realizat de CURS relevă că majoritatea românilor sunt de acord cu excluderea USR de la guvernare și nu consideră necesară organizarea rapidă a alegerilor prezidențiale.

„Plăcinta guvernamentală” e prea mică pentru prea mulți pofticioși, iar partidele „clasice”, precum PSD, par să-și fi pierdut răbdarea cu USR, un invitat care strică, în ochii lor, „armonia” festinului politic. Sondajul recent, orchestrat cu atenție, scoate la lumină stângăciile USR, dar mai ales încearcă să vândă un fals trend social: ”românii” nu doar că ar dezavua USR, ci ar tânji exclusiv după confortul unei guvernări „tradiționale”, acolo unde PSD știe cum să taie și să împartă. Românii dintre ghilimele, sunt, bineînțeles cei care votează PSD. La nesfârșit.

Excluderea USR de la guvernare

Conform sondajului, 57% dintre respondenți consideră că actualul guvern ar trebui să-și continue activitatea până la alegeri, în timp ce doar 33% sunt de părere că ar trebui să-și înceteze activitatea înainte de alegeri.

În ceea ce privește inițiativa USR de a depune o moțiune de cenzură împotriva guvernului condus de Marcel Ciolacu, 56% dintre respondenți o consideră o idee proastă, în timp ce doar 24% o văd ca pe o idee bună.

Lipsa de urgență pentru alegerile prezidențiale

Sondajul indică, de asemenea, că românii nu se grăbesc să organizeze alegeri prezidențiale anticipate. Majoritatea preferă stabilitatea politică și consideră că actualul guvern ar trebui să-și ducă mandatul la bun sfârșit înainte de organizarea de noi alegeri.

Stabilitatea. Nu v-ați săturat de ”stabilitatea” asta care înseamnă faliment național?

Datele sondajului CURS sugerează că românii preferă stabilitatea politică și nu susțin inițiativele de schimbare a guvernului sau de organizare a alegerilor anticipate înainte de termen. Excluderea USR de la guvernare pare a fi în concordanță cu dorințele majorității populației, care nu consideră oportună o schimbare politică majoră în perioada premergătoare alegerilor programate.

CURS și alți valeți…

CURS, fiind asociată frecvent cu o linie pro-PSD, generează de multe ori rezultate care par să coincidă cu interesele politice ale acestui partid. Așa-zișii „români” din sondajele lor par să întruchipeze o imagine de electorat fidel, conservator, care preferă stabilitatea în detrimentul reformelor și care vede în PSD garantul unor politici sociale mai generoase.

Această „liniște” și lipsă de grabă pentru schimbare poate fi interpretată ca o caracteristică a unui segment al populației care, în mare parte, depinde de mecanismele de asistență socială – pensii, ajutoare financiare, subvenții. PSD a cultivat de-a lungul anilor o relație strânsă cu acest electorat, oferindu-le o combinație de măsuri populiste și retorică împotriva „experimentelor politice” care ar putea destabiliza statutul lor actual.

Însă, un astfel de discurs – întărit de sondaje care confirmă ceea ce partidul dorește să audă – riscă să ignore segmentele de populație mai dinamice, care își doresc reforme autentice, transparență și o ruptură de paradigma tradițională a politicii asistentiale. Dacă „românii” din sondaj rămân încremeniți într-o logică de dependență, restul țării riscă să fie privată de progresul necesar pentru modernizare și echitate.

Astfel, această imagine despre „românii” care nu se grăbesc ar trebui privită cu un ochi critic, fiind mai degrabă o reflectare a unei părți din populație, nu a întregii națiuni.

De ce se păstrează cutuma sondajelor ”moderate” în favoarea comanditarului?

Cutuma sondajelor „moderate” în favoarea comanditarului se păstrează din mai multe motive, care combină aspecte politice, economice și de percepție publică:

1. Sondajele ca instrumente de influență, nu de măsurare

• Sondajele „personalizate” servesc adesea mai mult ca instrumente de propagandă decât ca analize obiective. Ele sunt folosite pentru a modela percepția publicului, sugerând că „toată lumea” are o anumită opinie sau că o anumită direcție politică este inevitabilă.
• În cazul unor partide mari precum PSD, sondajele sunt menite să consolideze moralul electoratului tradițional, dar și să descurajeze opoziția sau indecișii, proiectând imaginea unei majorități care „controlează” situația.

2. Dependența economică a firmelor de sondare

• Multe dintre institutele de sondare depind financiar de clienți politici sau de instituții aliniate unui anumit partid. Într-o piață unde independența este greu de întreținut fără comenzi constante, aceste firme preferă să livreze rezultate „prietenoase” decât să piardă clienți.
• Comanditarul sondajului nu plătește doar pentru cifre, ci și pentru modul în care acestea pot fi utilizate în comunicarea publică, ceea ce pune presiune pe „ajustarea” rezultatelor.

3. Jocul cifrelor false: o tradiție periculoasă

• După eșecuri răsunătoare, cum a fost umilința de la prezidențiale, ne-am fi așteptat ca „sondorii” să ia o pauză pentru reflecție. Însă mecanismul politic românesc nu funcționează pe baza sancțiunii publice: astfel de erori rareori duc la pierderi semnificative pentru institutele implicate.
• Atât timp cât „marfa livrată” satisface comanditarul, sondajele continuă să fie parte din arsenalul de campanie, chiar dacă realitatea contrazice flagrant rezultatele lor.

4. „Moderația” și justificarea eșecului

• Chiar și în cazul în care rezultatele unui sondaj nu se confirmă în alegeri, cei implicați invocă factori externi („schimbare de trend de ultim moment”, „prezență scăzută la vot” etc.), reușind astfel să evite responsabilitatea. În loc să recunoască erorile fundamentale din metodologia lor, firmele de sondare reușesc să-și păstreze relevanța.

5. Un electorat manipulat, dar greu de convins

• În societatea românească există încă o bază electorală susceptibilă la influențe prin sondaje. Mulți alegători, văzând cifre care sugerează că „echipa lor” este în top, își întăresc alegerea sau devin mai activi în campanie. Jocul psihologic al „favoritului” funcționează, mai ales în rândul votanților indeciși.

De ce nu iau o pauză „sondorii”?

• În România, memoria colectivă politică este scurtă, iar greșelile majore nu generează consecințe pe termen lung. Firmele de sondare și clienții lor politici știu că opinia publică uită rapid erorile din trecut.
• În plus, comanditarii preferă să rămână activi în jocul mediatic. Un sondaj, chiar criticat sau necredibil, este mai bun decât absența totală din dezbaterea publică.

Lipsă de imaginație, credem noi

Perpetuarea acestui joc al cifrelor false este simptomul unei clase politice care nu s-a maturizat complet și al unei piețe de sondare care operează mai mult ca un instrument de PR decât ca un mijloc științific de măsurare a opiniei publice. Atâta timp cât rezultatele servesc interesele comanditarilor, iar publicul nu sancționează aceste practici, cutuma va continua. Însă fiecare „umilință” de genul celei de la prezidențiale ar trebui să ne aducă mai aproape de întrebarea esențială: cum recâștigăm încrederea în ceea ce ar trebui să fie un instrument al adevărului?