De la colinde la masa de Crăciun: Tradițiile românești care dau farmec sărbătorii

Ajunul Crăciunului, ziua de 24 decembrie, reprezintă un moment deosebit în calendarul tradițional românesc, fiind marcată de o serie de obiceiuri și tradiții care se păstrează cu sfințenie, mai ales în mediul rural.

Această zi premergătoare Nașterii Mântuitorului este plină de semnificații spirituale, dar și de obiceiuri care sunt menite să aducă belșug, sănătate și noroc gospodăriilor din întreaga țară.

Colindatul: Un ritual străvechi al vestitorilor

Colindatul este poate cel mai cunoscut obicei al Ajunului. Cu rădăcini adânci în tradițiile păgâne, colindele românești au evoluat într-un ritual sacru, dedicat vestiri Nașterii Domnului. De-a lungul timpului, colindătorii – în special copiii și tinerii – merg din casă în casă, cântând tradiționalele colinde care anunță bucuria Nașterii. Aceste melodii sunt considerate nu doar o formă de venerație, dar și o binecuvântare pentru cei care le ascultă.

13:52, 24.12.2024 • ACTUALITATE

Ajunul Crăciunului: Obiceiuri și supersiții; Ce este interzis

09:47, 24.12.2024 • NECONVENTIONAL

Ce nu ai voie să faci în ziua de Ajun: Tradiții și superstiții care dau farmec sărbătorii

Colindatul începe în Ajunul Crăciunului și durează până în ziua de Crăciun, în unele zone și chiar până la Anul Nou. Colindătorii sunt răsplătiți cu daruri precum mere, nuci, colaci sau chiar bani, semn al recunoștinței față de binecuvântările aduse de aceste cântări.

Pregătirile gospodinele: Între tradiție și magie

În Ajun, gospodinele își pun toate puterile pentru a pregăti casa pentru sărbătoare, dar și pentru a asigura prosperitatea în anul ce urmează. Pregătirea bucatelor tradiționale este un act considerat sacru, fiecare aliment având o semnificație spirituală. Copturile, turtele, colacii și covrigii, toate sunt daruri pentru colindători sau ofrande pentru sufletele celor care nu mai sunt printre cei vii. Acestea au rolul de a aduce belșug în casă și de a proteja familia de nenorociri.

Un obicei mai puțin cunoscut este legat de tăierea unui măr. Dacă mărul este stricat sau conține viermi, se spune că persoana care îl taie va fi lovită de boală pe parcursul anului. Dacă este bun, însă, aceasta va avea parte de sănătate și noroc.

Tot în această zi, bradul de Crăciun este împodobit, iar acest obicei este o adevărată ceremonie în unele regiuni. De asemenea, nu este permisă consumarea de rachiu, întrucât se crede că această băutură a fost „inventată de diavol” și nu trebuie să aibă loc în gospodăriile celor care respectă cu sfințenie tradițiile. Pe lângă acest detaliu, în Ajunul Crăciunului nu sunt permise certurile sau supărările; se consideră că orice dispută ar aduce ghinion în anul ce urmează.

Superstiții și practici pentru un an nou fericit

Ajunul Crăciunului este, de asemenea, o zi plină de superstiții care au scopul de a proteja familia și de a asigura un an plin de belșug și noroc. Spre exemplu, nu se dă nimic din casă, în special pentru cei care cresc albine, care trebuie să își protejeze „bogățiile” și să nu le ofere celor din afacerea lor. De asemenea, se spune că dacă un bărbat intră primul în casă, aceasta va fi binecuvântată pentru tot anul, atrăgând astfel norocul.

Una dintre cele mai cunoscute tradiții românești este aducerea unei crenguțe de vâsc în casă. Aceasta simbolizează norocul și protecția împotriva certurilor și ghinionului. Crenguța de vâsc, care în trecut se aducea de obicei de la marginea pădurii, este considerată un simbol al echilibrului și al prosperității. În unele zone, este obișnuit ca bradul de Crăciun să fie împodobit cu un săculeț mic de fasole albă, care semnifică puritatea sufletului.

Junii Măriselului: Un obicei străvechi, înscris în patrimoniul UNESCO

La Mărișel, o localitate de lângă Cluj, un obicei străvechi de Crăciun a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Este vorba despre „Junii Măriselului”, un grup de tineri necăsătoriți care, în fiecare an, merg la biserică și dansează în fața lăcașului de cult, vestind Nașterea Mântuitorului. La un moment dat, junii invită la dans fetele nemăritate, aducând cu ei spiritul de sărbătoare și tradiție. Această practică, încă vie în comunitățile din zonă, este un exemplu de continuitate a tradițiilor și de legătură între generații.

Moș Ajun: Între mit și realitate

În tradițiile românești, Moș Ajun este o figură centrală a acestei zile, fiind considerat fratele mai mic al lui Moș Crăciun. Deși legendele s-au schimbat de-a lungul timpului, Moș Ajun își păstrează semnificațiile originale, legate de daruri pentru copii și de obiceiuri agricole. În unele regiuni, el este văzut ca cel care aduce mere, nuci și colăcei copiilor, pregătind astfel terenul pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.

Povestea lui Moș Ajun este strâns legată de Nașterea lui Iisus, fiind spusă în multe colinde și tradiții. Conform unei legende, Maica Domnului, în timpul nașterii, a cerut adăpost de la Moș Ajun, dar acesta i-a refuzat ajutorul, îndrumând-o spre fratele său mai mare, Moș Crăciun, care i-a oferit loc de naștere în staulul său. După nașterea Pruncului, Moș Ajun a aruncat merele dintr-un copac, pentru a le oferi celor care treceau pe acolo, în semn de dărnicie și de bucurie.

Oferirea darurilor și semnificația lor spirituală

Ajunul Crăciunului este și o zi în care oamenii își adună bunurile împrumutate, respectând tradiția de a începe anul cu „mâinile curate”. De asemenea, este momentul în care gospodarii pregătesc masa de Ajun, o masă de post, care include preparate simple, dar încărcate de semnificație: grâu fiert, turtă cu julfă, fasole scăzută sau prune fierte. Aceste alimente au rolul de a hrăni spiritele celor morți, care, conform credinței populare, revin în ajunul Crăciunului pentru a se bucura de ofrandele lăsate de cei vii.

Între sacru și tradiție, Ajunul Crăciunului rămâne o perioadă de reflecție și bucurie

Ajunul Crăciunului este o zi în care tradițiile și superstițiile se împletesc cu religia și cu obiceiurile zilnice ale oamenilor. Această zi premergătoare Nașterii Domnului este o oportunitate de a reflecta asupra anului ce a trecut și de a întâmpina sărbătoarea cu speranța unui an nou plin de prosperitate, sănătate și noroc. Chiar dacă unele obiceiuri au dispărut de-a lungul decadelor, ele continuă să trăiască în inimile și casele celor care respectă cu sfințenie tradițiile strămoșești.