Povestea porcului de Crăciun, spusă în Canada

Publicat: 24 dec. 2024, 22:29, de Evelin Ceciu, în ACTUALITATE

Porc sacrificat tradițional cu elemente hard / Foto: Facebook

Un amic stabilit în Canada și-a dorit anul acesta tradiții românești. Concret, a avut inițiativa de a cumpăra un porc și de a-l sacrifica după obiceiurile mioritice. Până la urmă, a renunțat la porc. Vedeți ce a ieșit.

19:01, 03.12.2024 • Internațional

Trump l-a amenințat pe Trudeau: Canada va deveni al 51-lea stat american – Fox News

19:28, 01.12.2024 • POLITICĂ

Românii din SUA și Canada, a doua zi la votul pentru alegerile parlamentare. Prezența la vot în diaspora, peste 428.000 de alegători, până la ora 18.00

De criză, de dor și de fițe, mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavând răbdare! Și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc.

Un sonat mi-a zis că-i plac ideile mele

Prima dată, am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, până în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet!

Când mi-am întrebat colegii la serviciu dacă știu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioși: ce vreau să fac cu el, că e mare să-l ții de pet (animal de companie), că face mizerie multă. Când le-am spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cât cepele și m-au luat la rost că de ce.

„Ca să-l mănânc, de-aia”, le-am răspuns, moment în care și ultimele rămășițe de simpatie, toleranță și înțelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. „Cum să omori un animal și să-l mănânci, așa, ca un barbar?”

Erau gata să sune la Protecția Animalelor, pentru a salva un porc supus obiceiurilor românești

Eh, când am văzut eu că ăștia sunt gata să sune la PETA, am început să le descriu în amănunt operațiunile specifice, insistând pe secționarea carotidei, urcatul copiilor mici pe țeasta porcului proaspăt înjunghiat și colectarea sângelui într-un lighean, de preferință cu smalțul sărit, ca la mama acasă, în vederea preparării sângeretelui și, mai ales, a borândăului!

N-am știut eu cum se zice în engleză, franceză la borândău, la fel cum nu știu nici în românește, dar le-am explicat că e un fel de mămăligă din făină de porumb, cu sânge în loc de apă.

Vreo trei au dispărut în baie

Cred că vreo trei, mai simțitori, așa, au dispărut în baie, iar restul, că acum deja se strânsese tot compartimentul de la job în jurul meu, să mă asculte, mă priveau când cu milă, când cu dezgust. Apoi, zic, pârlim șoriciul cu paie, sau la butelie, dacă stăm la bloc, și tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu puțină sare.

Epilăm porcul la flacără

Mai trimisei vreo doi la baie, dar i-am dat înainte, fiind conștient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atâta atenție nu o să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm porcul cu flacăra, continui eu, îl despicăm cu securea sau cu toporul, ce ne vine la mână, și scoatem organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării caltaboșului.

Știți, bănuiesc – le-am zis eu degajat –, că pentru caltaboș se folosește intestinul gros, spălat facultativ și opărit în apă cu ceapă, pentru mascarea miasmelor naturale.

S-a cam dus grupul după faza asta și am mai rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger și de stomac, cred, de fapt doi, că unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză și stă toată ziua cu căștile pe urechi, dar se alătură oricărui grup și dă din cap aprobator la orice discuție.

Cu restul porcului, am zis eu mai departe, facem cârnați, grătare și sarmale, iar dacă răposatul a fost gras, putem să frigem și o oală de jumări, așa, de poftă, care să mai taie din tăria băuturii.

Eu zic că au scăpat ieftin totuși, pentru că dacă m-aș fi apucat să le povestesc cum se fac hotdogii și parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.

Titlul și intertitlurile aparțin redacției. A contribuit Adi Dogaru.