Anul Nou care n-a fost (adaptare pentru generația 2059)

Publicat: 25 dec. 2024, 13:29, de Cristian Dogaru, în ACTUALITATE , ? cititori
Anul Nou care n-a fost (adaptare pentru generația 2059)
"Anul nou care n-a fost", mare succes de public

Scenariul descrie atmosfera sumbră din anul 2024 din România, după anularea alegerilor prezidențiale, pe fondul declinului economic previzibil și al opresiuniii exercitate de poliția gândirii proeuropene.

Cum ar arăta versiunea actualizată a deja celebrului „Anul Nou care n-a fost„, adaptată situației politico-economice din iarna acestui an pentru a fi distribuită generațiilor viitoare?

Oameni și fapte

Gelu este IT-ist, are (încă) o familie tradițională, fiind căsătorit cu Mariana, office manager într-o multinațională, cu care are un băiat de 7 ani, Marius, elev în clasa I la o școală bună din Cotroceni.

La serbarea de Crăciun, Marius citește o scrisoare compusă de el către Moș Crăciun, transcrisă de pe ciornă pe tabletă, în care își rezumă dorințele. Pentru el, o locomotivă (deși tatăl său, Gelu, îi pregătise în secret o altă tabletă chinezească de scris), pentru mama, Mariana, o operație estetică minoră nouă, că acelea vechi obosiseră deja, iar pentru tatăl său, Gelu, să câștige Călin Georgescu alegerile prezidențiale, cum și-a auzit el părinții vorbind seara în fața televizorului pornit pe YouTube la podcastul lui Tucă.

Asta declanșează o panică îngrozitoare în familie, pentru că lumea bună, proeuropeană și progresistă în care se învârt ei, nu ar accepta o astfel de opțiune politică, iar familia riscă să fie marginalizată, stigmatizată sau, chiar mai rău, ștampilată ca medievală, pro-legionară, caz în care spectrul șomajului începe să se arate de după colț, împreună cu evacuarea silită din duplexul cumpărat pe credit.

După o primă criză de furie, Gelu încearcă să îl convingă pe Marius să scrie o altă scrisoare, în care să ceară Moșului pentru tata să câștige, de fapt, Elena Lasconi, cu scuza că la transcrierea de pe ciornă s-au produs erori greu de explicat.

Marius refuză pentru că el n-a auzit de Elena Lasconi decât în reclamele la bideuri, astfel încât Gelu decide să acționeze pe cont propriu, trimițând un mail pe grupul de părinți în care se plânge de influența TikTok asupra celor mici și promite să meargă la terapie cu juniorul.

Ionuț Dincă este tânăr colonel SRI, Margareta Dincă este mama sa în vârstă, iar Camelia Dincă este soția lui Ionuț și care suferă de depresie cronică – nu are voie să se enerveze în nicio împrejurare, caz în care ar risca o supradoză de Xanax.

Margareta Dincă are Alzheimer, trebuie să își schimbe azilul, cel vechi este în curs de retrocedare, iar bătrâna simte că nu poate să reziste unei alte schimbări de decor păstrându-și fărâma de memorie intactă.

Asta deși Ionuț, prin pilele pe care le are de la SRI, îi făcuse rost de un loc într-un stabiliment de lux destinat cadrelor de nădejde pensionate din Servicii, într-o pădure liniștită, și tot într-o microgarsonieră, doar pentru ea.

Margareta încearcă să se sinucidă în preziua mutării sale lăsând gazul deschis la aragazul Bosch din bucătărie, dar, din fericire, datorită lucrărilor de modernizare la rețeaua de conducte subterane demarate de Primăria Bucureștiului sub conducerea lui Nicușor Dan, gazul este întrerupt toată ziua și Margareta este salvată.

În acest microunivers îl mai vedem pe Ionuț discutând cu diverși politicieni și oameni de afaceri care vin să raporteze și să informeze despre colegii cu atitudini antieuropene/anti-NATO, lucruri uzuale la jobul său, nimic relevant.

Ștefan Silvestru este regizor de platou la Antena 3 CNN, este căsătorit cu Alina Silvestru, cadru didactic la Universitatea București, și are un băiat de 20 de ani, student la SNSPA, Laurențiu. Ștefan Silvestru este un om onest de felul lui, dar este tot mai dezamăgit de linia postului la care lucrează din ultima vreme, de modul în care trebuie să asiste la fabricarea realității și la ambalarea propagandistică a unor evenimente precum pandemia, războiul din Ucraina și, mai nou, apariția valului suveranist din politică.

Problema lui apare în momentul în care Laurențiu, declarat antiglobalist, riscă exmatricularea din facultate din cauza unor bancuri incorecte politic despre abuzurile sexuale ale unor profesori, servilismul liderilor locali în organismele internaționale din care România face parte, ba pune chiar în discuția apartenența la NATO și UE și îndrăznește să spună că Zelea-Codreanu a fost asasinat.

Să menționăm că Laurențiu își detestă tatăl sincer, nu îl iartă pentru că lucrează într-o oficină de propagandă pe stil nou, deși ar putea să demisioneze dacă ar vrea, ba chiar spune despre el că este mort, când este întrebat cu ce se ocupă seniorul.

Laurențiu nu mai suportă atmosfera globalist-festivistă din București, intuiește declinul generalizat al țării pe fondul nesustenabilității datoriei publice imense acumulate de Guvern și vrea să fugă în Rusia, sub pretextul unei excursii prin Estonia, profitând de legislația proaspăt semnată de Putin ce acordă cetățenie refugiaților ideologic din Vest.

În acest microunivers mai apare un securist, care îi sugerează lui Ștefan Silvestru să trimită o scrisoare către conducerea SNSPA în care să arate cum fiul său a fost atras într-o mișcare neolegionară profitându-se de lipsa sa de maturitate și promițând că îi va supraveghea îndeaproape reabilitarea.

Scrisoarea îi este dictată minuțios de soția Alina, cadru de nădejde la catedra de științe politice a UB, dar în final acesta renunță să mai scrie textul, contemplând posibilitatea ca fiul său să ajungă casier la Mega, după exmatriculare.

Laurențiu este reținut între timp la graniță de serviciile speciale din Estonia, din cauza unor tricouri cu Prigojin și vulturului bicefal tatuat pe antebraț, care îi și aplică o corecție euroatlantică la primele proteste timide.

Florina este o artistă la un teatru independent din București, unde a ajuns cu greutate din provincie în baza unei relații extraconjugale cu regizorul principal și care pare să aibă oportunitatea vieții când i se propune să joace un rol episodic în serialul Las Fierbinți, produs de Pro TV.

Personajul său este o chivuță care trebuie să bălăcărească suveraniștii de mucava, să râdă de ciudățeniile lui Călin Georgescu și să povestească cum a încercat TikTokul să îi bage și ei pe gât prostiile astea legionare, dar s-a ținut tare și a dat cu boții de pământ.

Florinei, rolul i se pare construit cu tușe prea groase, ar vrea să scape de el, dar, fără să rupă legăturile cu postul care îi poate asigura o ascensiune în carieră, încearcă să înghită niște gheață în seara de dinaintea turnării episodului cu pricina, iar în final este salvată de un eveniment neprevăzut.

Revoluția salvatoare

Curtea Constituțională decide să anuleze turul I al alegerilor prezidențiale chiar când începuse votarea pentru al doilea tur, iar Pro TV renunță temporar la serial în favoarea dezbaterilor politice cu concluzii gata stabilite.

Și Gelu este salvat de CCR, lumea uită de scrisoarea lui Marius așa cum o lovitură puternică în cap te face să uiți de junghiul din coaste.

Și Margareta Dincă este salvată măcar temporar de CCR, mutarea sa în alt azil se amână până la remedierea rețelei de utilități, iar nimeni nu mai lucrează pentru Primărie de când s-a aflat că Nicușor Dan va candida pentru Cotroceni.

Și Laurențiu Silvestru este salvat indirect de CCR, securiștii estonieni se îmbunează când văd că la București partida proeuropeană învinge, îl împachetează frumos și îl expediază cu destinația București.

Chiar și Ștefan Silvestru o duce un pic mai bine după decizia CCR – emisiunile în care era demascat Georgescu sunt înlocuite destul de repede cu dezbaterile pe marginea formării noului-vechiului Guvern Ciolacu, munca sa e mai respirabilă.

Ionuț Dincă este cel care iese un pic mai șifonat, având un accident în trafic fix în momentul în care radioul pornit pe Digi FM anunță lovitura de stat a CCR.

Acesta e, în linii mari, scenariul, ar putea ieși un film complex, cu personaje complexe, nu doar în alb și negru, cu dialoguri complexe și care să se difuzeze la TVR în data de 6 decembrie începând cu anul 2059, pentru ca generațiile viitoare să înțeleagă cum s-a scris istoria Revoluției proeuropene din decembrie 2024.

Morala? Toate-s vechi și noi sunt toate.