Cancerele migrează cel mai frecvent spre plămâni. De ce?

Publicat: 06 ian. 2025, 23:01, de Magda Marincovici, în Sănătate , ? cititori
Cancerele migrează cel mai frecvent spre plămâni. De ce?

La întrebarea de ce adesea cancerele migrează spre plămâni, un răspuns îl oferă o echipă de la Institutul flamand de Cercetare în Biologia Cancerului (VIB Centrum voor Kankerbiologie) din Leuven (Belgia).

Cercetătorii belgieni au pornit de la o realitate: la mai mult de jumătate dintre persoanele cu cancer metastatic (tumoră localizată care se extinde în alte părți ale corpului), aceste metastaze migrează la plămâni. Autorii acestui studiu au dorit să depisteze ce anume favorizează această destinație.

Profesorul Sarah-Maria Fendt (VIB-KU Leuven) și echipa sa au analizat acest proces de migrare, concentrându-se pe traducerea genetică. Acest termen se referă la procesul în cursul căruia genele contribuie la fabricarea de proteine. O modificare în acest proces poate favoriza creșterea celulelor canceroase.

Metastaze mai agresive

Numeroase proteine din corpul nostru pot influența traducerea genetică. Printre acestea, a fost depistată proteina elF5A , care declanșează acest proces. Or, în celulele metastazelor pulmonare, cercetătorii au descoperit o formă modificată a proteinei elF5A. Și această proteină modificată a fost asociată cu creșterea agresivității metastazelor pulmonare.

Această formă modificătă a elF5A este  activată în reacții în lanț de acidul aspartic, spun cercetătorii belgieni. Astfel, traducera genetică permite celulelor cancerigene să se disemineze mai ușor în plămâni.

Un mecanism care ar putea fi tratat

Cercetătorii au analizat celulele tumorilor pulmonare atât la rozătoare cât și la oameni. Ei au comparat celulele sănătoase ale semenilor lor, dar și cu metastazele formate în alte organe. Rezultatele indică faptul că receptorii de la suprafața celulelor canceroase din metastazele pulmonare au prezentat întotdeauna o activitate mai mare. Vestea bună este subliniată de profesorul Sarah-Maria Fendt: „Există tratamente care vizează mecanisml pe care l-am identificat. Prin urmare, este o posibilă aplicație clinică”.