Intrarea lui Trump în scenă: Pericolul ca o Europă naționalistă să se fragmenteze, nu să rămână unită
În ultimii ani, mișcările politice de dreapta din Europa au câștigat teren, iar ascensiunea lor pare să fie susținută nu doar de lideri naționali, dar și de influențe externe semnificative, printre care se numără revenirea iminentei lui Donald Trump la Casa Albă și creșterea puterii politice a lui Elon Musk.
În timp ce Trump nu este deloc un necunoscut pentru europeni, impactul său asupra politicii continentului ar putea fi mult mai adânc decât am fi crezut până acum, cu efecte semnificative asupra unității europene și a relațiilor transatlantice.
Criza economică, cu o Europă aflată în fața unor provocări interne și externe majore, a permis ca mișcările de dreapta să capete o vizibilitate mai mare. De la naționalismul italian condus de Giorgia Meloni, până la grupuri precum „Alternativa pentru Germania” (AfD), partidele de extremă dreapta din Europa au înregistrat câștiguri semnificative în urma crizei economice globale și a impactului războiului din Ucraina. Aceste partide, care au intrat la guvernare sau au susținut guvernele existente în mai multe țări europene, sunt susținute acum de o nouă realitate politică, din ce în ce mai influențată de Trump și Musk.
În acest context, Trump a reușit să își consolideze relațiile cu lideri de extremă dreapta din Europa. În timp ce liderii europeni tradiționali, precum Olaf Scholz și Emmanuel Macron, s-au arătat critici față de declarațiile lui Trump, cei mai conservatori și naționaliști din Europa, cum ar fi Viktor Orbán din Ungaria și Giorgia Meloni din Italia, au preferat să nu răspundă la provocările liderului american. De fapt, Meloni a fost apreciată de Trump, care a numit-o un „lider fantastic” și a susținut-o în mod public.
Această alianță între Trump și naționaliștii europeni este periculoasă, fiind alimentată de divergențele tot mai adânci din politica globală. În loc să se unească împotriva unor provocări comune, cum ar fi războiul din Ucraina sau criza economică mondială, există riscul ca Europa să se fragmenteze mai mult decât oricând. Astfel, în timp ce liderii europeni se confruntă cu o criză de încredere în propria lor unitate, se adâncește o frustrare tot mai mare față de influența tot mai puternică a lui Trump și Musk, două figuri emblematice ale unui naționalism agresiv.
În acest climat tensionat, există o căutare frenetică a unui „șoptitor” european care să poată media între Trump și Uniunea Europeană. Deși unii lideri, precum Orbán, au încercat să își câștige favorurile lui Trump, alți lideri europeni, precum Donald Tusk, vor avea o misiune dificilă în a construi punți între cele două lumi. Totuși, acest lucru este mult mai ușor spus decât făcut, mai ales în fața unei Europe tot mai divizate și incapabile să răspundă la provocările externe cu aceeași unitate de altădată.
În timp ce lideri precum Meloni ar putea încerca să joace pe două fronturi, punându-și interesele naționale pe primul loc, acest joc ar putea adânci diviziunile din Uniunea Europeană și să conducă la cedarea unor domenii sensibile, cum ar fi securitatea cibernetică sau politica de apărare. De exemplu, un acord între Italia și SpaceX, compania lui Musk, pentru furnizarea de servicii de comunicații prin Starlink ar putea adânci dependența Italiei de o companie americană, cu riscuri semnificative de securitate. Aceasta ar putea să pună sub semnul întrebării chiar și proiectele europene de cooperare în domeniul tehnologic.
În final, Europa trebuie să înțeleagă că frica de Trump nu trebuie să o dividă. Mai degrabă, ar trebui să se concentreze pe protejarea intereselor sale comune și să evite să devină o piesă de schimb într-un joc geopolitic în care naționalismul va predomina. Așadar, în loc de a căuta un șoptitor în fața lui Trump, Europa trebuie să rămână unită și să își apere interesele proprii, chiar dacă acest lucru ar însemna să ia decizii dificile și să se confrunte cu amenințări internaționale.