Cum a devenit Arabia Saudită promotorul global al plasticului

Arabia Saudită investește masiv în influența diplomatică pentru a bloca reglementările globale privind poluarea cu plastic.

Pe fundalul eșecului negocierilor Națiunilor Unite din luna trecută, care vizau stoparea poluării cu plastic, Arabia Saudită a demonstrat din nou că este un adversar redutabil în lupta pentru reglementări ecologice stricte. Uniunea Europeană și aliații săi se pregătesc acum pentru o nouă rundă de discuții, dar a opri influența saudită se dovedește a fi o provocare majoră, scrie Politico.

O strategie bine finanțată pentru o campanie pentru plastic

Arabia Saudită, cel mai mare exportator mondial de petrol, și-a consolidat o echipă de negociatori bine pregătiți, având ca obiectiv principal protejarea industriei plasticelor, o componentă vitală pentru viitorul cererii de petrol. Într-un context global în care vehiculele electrice reduc dependența de carburanți, plasticul devine o sursă crucială de consum pentru industria petrolieră, estimată la 700 de miliarde de dolari pe an.

Katie Glover, un negociator dintr-o coaliție pro-reglementări, a remarcat influența considerabilă a delegației saudite: „Nu multe țări se pot lăuda cu o echipă atât de talentată și bine pregătită.” Arabia Saudită a devenit liderul unui grup de state bogate în petrol, inclusiv Rusia și Iran, care au reușit să blocheze tratatul global în cadrul negocierilor de la Busan, Coreea de Sud.

13:29, 08.01.2025 • ECONOMIE

Reuters: Alaska dă în judecată guvernul SUA pentru petrol

11:37, 12.12.2024 • SPORT

Arabia Saudită promite „cea mai mare Cupă Mondială din istorie” cu un stadion în formă de vulcan și o arenă de cristal

Tactici de amânare și repetare

Una dintre metodele prin care Arabia Saudită domină negocierile este utilizarea timpului ca armă. Un negociator a relatat că membrii delegației saudite repetau argumentele lor, iar fiecare țară din Consiliul de Cooperare al Golfului relua aceleași puncte, pierzând ore de discuții. Acest tip de blocaj a permis delegațiilor mai mici să se alinieze la poziția saudită, consolidând o coaliție pro-plastic.

Alți puternici precum Rusia și Iran au jucat roluri similare, contribuind la amânarea deciziilor și inundând dezbaterile cu intervenții nesfârșite. Un negociator a descris modul în care Rusia a monopolizat timpul cu discursuri divagatoare de până la 30 de minute, subminând eficiența reuniunilor.

Finanțarea, o temă controversată pentru producția de plastic

Un alt punct sensibil în dezbaterea globală privind plasticul este finanțarea. Arabia Saudită s-a poziționat drept apărătoare a țărilor în curs de dezvoltare, susținând că statele bogate trebuie să preia conducerea și să furnizeze resursele financiare necesare. Deși pare un gest altruist, experții susțin că scopul real este distragerea atenției de la limitarea producției de plastic.

Arabia Saudită utilizează tehnici de fragmentare a coalițiilor, atrăgând țări-cheie în dezbateri privind finanțarea. Această strategie destabilizează unitatea țărilor ambițioase ecologic, mutând discuția de la obiective clare la probleme administrative. Totuși, la Busan, dorința comună de a reduce producția de plastic a reușit să unească mai multe state, în ciuda eforturilor de divizare.

Soluții pentru viitor

Experții și negociatorii avertizează că, pentru a evita blocajele repetate, este nevoie de o schimbare fundamentală în modul de luare a deciziilor la nivel global. Propunerea de a trece de la consens la votul majoritar capătă susținere, dar rămâne controversată. Helionor de Anzizu, de la Centrul pentru Dreptul Internațional al Mediului, consideră că votul ar putea oferi o soluție mai eficientă.

În timp ce negocierile continuă, rămâne de văzut dacă aliații anti-plastic pot construi o coaliție suficient de puternică pentru a face față influenței saudite. Cu susținerea unor actori-cheie precum India și China, care până acum au adoptat o poziție neutră, viitoarele discuții ar putea schimba radical peisajul global al reglementărilor privind plasticul.

Astfel, miza nu este doar despre mediu, ci și despre echilibrul puterii în economia globală a petrolului și a resurselor finite.