„Obezitatea este o boală, dar… nu întotdeauna”, spun experții
„Obezitatea este o boală, dar… nu întotdeauna”. Este concluzia specialiștilor prezentată într-un articol științific publicat în Lancet Diabetes&Endocrinology. Autorii acestei lucrări propun o redefinire a obezității și a implicațiilor sale medicale.
Subiectul obezitate este unul sensibil, cu consecințe cu mult peste sfera medicală. Deși obezitatea este legată de multe patologii, ca diabetul sau bolile cardiovasculare, unii cred că o persoană obeză poate fi uneori sănătoasă și că supraponderalitatea ar trebui privită înainte de toate ca un factor de risc. Pentru alții, obezitatea ar trebui considerată o boală în sine, așa cum susține Organizația Mondială a Sănătății.
Discuțiile despre obezitate s-au încins odată cu apariția unor tratamente considerate extrem de eficiente pentru slăbit, cum este medicamentul Wegovy. Deși eficiența acestor medicamente este dovedită, rămân întrebări fără răspunsuri complete referitoare la efectele secundare și la utilizarea lor. Ar trebui prescrise pe scară largă sau doar pacienților cu mai multe probleme de sănătate.
„Nimeni nu are complet dreptate, nimeni nu greșește complet”
În cele din urmă, „nimeni nu are complet dreptate, nimeni nu greșește complet”, a declarat Francesco Rubino, chirurg în obezitate și președinte al lucrării comisiei de experți, într-o conferință de presă, transmite France 24.
Noile recomandări favorizează o abordare nuanțată. În rezumat, ”obezitatea este o boală, dar… nu întotdeauna”. Experții subliniază că indicele de masă corporală (IMC), care măsoară relația dintre greutate și înălțime, este insuficient. Acesta trebuie completat cu alte examinări, cum ar fi măsurarea circumferinței taliei sau tehnici radiologice pentru a evalua cantitatea de grăsime corporală.
Chiar și în cazul obezității, experții nu consideră sistematic că este o boală. Potrivit acestora, obezitatea devine „clinică” doar dacă apar semne de disfuncție la anumite organe. Altfel, este vorba despre „obezitate preclinică”, afecțiune care necesită în principal măsuri preventive și nu neapărat tratamente medicamentoase sau chirurgicale, pentru a evita „supramedicalizarea”.
Aceste concluzii urmăresc atenuarea tensiunilor. Totuși, ele riscă să-i nemulțumească atât pe susținătorii recunoașterii sistematice a obezității ca boală, cât și pe cei care se îndoiesc de această clasificare.