De la susținător al Green Deal-ului la critic fervent: Sebastian Burduja și costurile politicilor europene adoptate necondiționat
Sebastian Burduja, ministru al Energiei şi fost susţinător fervent al politicilor europene de mediu promovate sub umbrela Green Deal, împreună cu alte state membre UE, a ajuns să-şi criticee vehement propriile poziţii. Această schimbare ridică numeroase semne de întrebare şi provoacă discuţii intense despre consecinţele politicilor promovate de el până acum.
Contradicţii evidente: susţinătorul Green Deal devine criticul său
Până de curând, Burduja promova beneficiile Green Deal-ului şi se declara un apărător al „decarbonizării” economiei în contextul tranziţiei energetice europene. Acesta a susţinut măsuri precum închiderea minelor de cărbune şi promovarea energiilor regenerabile, măsuri care încă din 2019 au stârnit critici pentru efectele lor economice negative. Astăzi, Burduja declară că aceste politici „a fost o greşeală” şi recunoaşte impactul economic nociv produs prin adoptarea necriticată a directivelor UE.
Această schimbare de discurs aduce în prim-plan o problemă mai largă: lipsa unei strategii coerente şi adaptate realităţilor României.
Pagube în urma Green Deal-ului: cine plăteşte factura?
Adoptarea rapidă şi uneori necriticată a directivelor europene sub Green Deal a avut consecinţe severe asupra economiei naţionale:
- Industria energetică vulnerabilizată: Accelerarea închiderii centralelor pe cărbune în absenţa unor alternative viabile a dus la pierderea unor locuri de muncă în zone deja afectate economic, precum Valea Jiului.
- Creşterea preţurilor la energie: Consumatorii, fie ei casnici sau industriali, au resimţit scumpirile explozive la energie, cauzate de presiunea pe sursele regenerabile insuficient dezvoltate şi de importurile costisitoare.
- Dependenţa crescută de importuri: Strategia adoptată nu a fost însoţită de dezvoltarea unor soluţii naţionale care să asigure independenţa energetică a României.
Astăzi, Burduja recunoaşte că politicile promovate au vulnerabilizat economia şi au afectat consumatorii români, dar evită asumarea responsabilităţii pentru contribuţia sa la această situaţie.
Decizii dictate de oportunism politic?
Schimbarea radicală a poziţiei ridică întrebări legate de motivele din spatele acesteia. Burduja îşi justifică discursul actual prin prisma contextului geopolitic schimbat, marcănd o tranziţie de la susţinerea tranziţiei verzi la critica ei. Cât de mult este această schimbare o recunoaştere sinceră a greşelilor şi cât este un calcul politic pentru a capitaliza pe tendinţele actuale din Europa?
În timp ce Burduja promova efectele negative ale Green Deal-ului, numeroase alte țări, precum Polonia, au adoptat strategii diferite, negociind excepţii pentru a proteja industriile naţionale. Spre deosebire de acestea, România a preferat să se alinieze necondiţionat directivelor europene, lucru care a costat scump economia.
Oportunităţi pierdute pentru sectorul energetic românesc
România dispune de resurse naturale şi de infrastructură care ar putea transforma ţara într-un lider regional în domeniul energiei, dacă ar exista o strategie clară şi coerentă. Printre oportunităţile care rămân neexploatate sau sunt insuficient valorificate se numără:
- Resursele de gaze naturale: România este deja unul dintre principalii producători de gaze din UE, dar lipseşte o strategie care să maximizeze beneficiile acestei resurse pentru consumatorii interni.
- Modernizarea centralelor pe cărbune: Centralele existente pot fi modernizate pentru a respecta standardele de mediu, oferind în acelaşi timp stabilitate energetică.
- Dezvoltarea hidrocentralelor: Proiectele hidroenergetice abandonate ar putea fi finalizate, consolidând astfel securitatea energetică naţională.
Lipsa de viziune pe termen lung şi incapacitatea de a negocia politici adaptate nevoilor naţionale
Schimbarea discursului lui Sebastian Burduja subliniază o problemă mai mare a politicii româneşti: lipsa de viziune pe termen lung şi incapacitatea de a negocia politici adaptate nevoilor naţionale. Recunoaşterea greşelilor este un prim pas, dar nu suficient. România are nevoie de lideri care să-şi asume responsabilitatea pentru deciziile luate şi care să construiască o strategie energetică sustenabilă şi realistă.