Nicușor vrea explicații de la Iohannis: de ce nu le va primi niciodată?

La data de 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a României a anulat alegerile prezidențiale, invocând influențe externe nejustificate în favoarea candidatului Călin Georgescu. Această decizie a generat o undă de șoc pe scena politică românească, iar la aproape două luni distanță, pe 28 ianuarie 2025, discuțiile și acuzațiile continuă să fie în prim-plan.

Nicușor Dan cere „explicații” de la Klaus Iohannis privind anularea alegerilor, dar această solicitare este mai mult o strategie politică decât o speranță reală. Iohannis, un președinte la final de carieră, nu are nimic de câștigat dintr-o dezbatere transparentă, iar lipsa lui de reacție este în acord cu stilul său de a evita confruntările incomode.

În plus, orice explicație autentică ar implica dezvăluiri despre influența serviciilor sau presiunile externe, teme pe care nimeni din vârful statului nu le va aborda vreodată deschis. În esență, Dan știe că aceste „explicații” sunt doar o iluzie convenabilă pentru propriul capital electoral.

Nicușor Dan: „Un eșec de care Iohannis e responsabil”

Primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, a fost unul dintre cei mai vocali critici ai modului în care s-a gestionat situația. Într-o declarație pentru B1 TV, el a afirmat:

„E un eșec anularea alegerilor, de care dl Iohannis e responsabil. E un eșec și faptul că suntem la două luni de la acel moment și încă nu avem niște explicații corespunzătoare care să lămurească toată lumea că a fost o alegere justificată.”

Nicușor Dan subliniază necesitatea unor explicații suplimentare din partea autorităților pentru a clarifica motivele anulării alegerilor și pentru a restabili încrederea publicului în procesul democratic.

Ce a declarat Elena Lasconi despre anulare?

Elena Lasconi, președinta USR, a criticat în repetate rânduri decizia Curții Constituționale de a anula alegerile prezidențiale din 2024, considerând-o abuzivă și contrară principiilor democratice. Într-o declarație recentă, ea a afirmat:

„Comisia de la Veneția ne spune suficient de clar, pentru cine vrea să audă și să înțeleagă, că modul în care CCR a anulat la noi alegerile prezidențiale a fost unul abuziv. Biroul Electoral Central trebuia să ia o decizie în acest caz, nu cei 9 judecători ai CCR, numiți politic. România are reguli clare pentru alegeri, BEC avea responsabilități, dar a preferat să fie un pion într-un joc mai mare, care a dus la călcarea în picioare a democrației noastre.”

De asemenea, Lasconi a subliniat lipsa de transparență și de dovezi concrete care să justifice anularea alegerilor:

„După două luni de la anularea alegerilor suntem, în continuare, în întuneric, fără a avea nicio dovadă privind nereguli și interferențe în procesul electoral care ar fi putut afecta rezultatul votului. Nu știm de la niciunul dintre responsabili care sunt datele concrete pe baza cărora s-a luat această decizie fără precedent.”

Ea a cerut autorităților să ofere explicații clare și să asigure transparența necesară pentru a restabili încrederea cetățenilor în procesul democratic.

Sub pojghița subțire a declarațiilor…

Sub vehemența liderilor politici care contestă anularea alegerilor prezidențiale din 2024 stau agende electorale bine definite, fiecare dintre aceștia căutând să capitalizeze pe criza democratică pentru a-și întări poziția în fața electoratului. De ce însă toți trag în Iohannis, o figură politică la apus, în loc să adreseze problemele sistemice reale, precum rolul serviciilor de informații sau slăbiciunea structurală a partidelor?

Iohannis, „calul mort” al politicii românești

Criticile intense la adresa lui Klaus Iohannis nu sunt întâmplătoare. Președintele, aflat la final de mandat prelungit, reprezintă o țintă convenabilă pentru toate taberele politice. El nu mai are puterea de a influența decisiv evenimentele și nici perspectiva unei cariere politice viitoare, fiind astfel ideal pentru a canaliza nemulțumirile publicului.

Atacurile asupra lui Iohannis servesc mai multor scopuri:

• Redirecționarea furiei publice: În loc să admită propriile eșecuri în prevenirea creșterii extremei drepte reprezentate de Călin Georgescu, partidele-sistem (PNL, PSD, USR) preferă să-l învinovățească pe președinte, un paratrăsnet care atrage furia cetățenilor.
• Consolidarea imaginii de opoziție: Lideri precum Elena Lasconi sau Nicușor Dan vor să se poziționeze drept apărători ai democrației, în opoziție directă cu o figură „compromisă”, cum este Iohannis. Este o strategie clasică: critică trecutul pentru a promite un viitor mai bun.

Tăcerea despre servicii: o complicitate tacită

Un alt aspect notabil este absența aproape totală a discuțiilor despre serviciile de informații, deși ele ar fi fost, teoretic, în prima linie în identificarea și contracararea presupuselor interferențe externe în alegeri. De ce liderii politici ocolesc acest subiect?

• Frica de represalii: Politicienii sunt conștienți de influența enormă a serviciilor în politica românească. Să critici deschis serviciile echivalează, în multe cazuri, cu un gest sinucigaș din punct de vedere politic.
• Beneficiari ai sprijinului tacit: Mulți lideri sunt produsul unui sistem în care serviciile au avut un rol activ în modelarea carierelor politice. Acesta este un joc pe care nu vor să-l deranjeze.

Debilitatea partidelor-sistem: adevăratul vinovat pentru succesul lui Călin Georgescu

Călin Georgescu nu a obținut un succes electoral semnificativ datorită vreunei strategii geniale, ci în principal pe fondul unei crize de leadership în partidele tradiționale. Acestea au fost incapabile să ofere candidați carismatici și programe care să inspire încredere. În plus:

• Corupția sistemică: Alegătorii, sătui de promisiuni deșarte și scandaluri de corupție, au căutat alternative în afara „sistemului”.
• Mesaje simpliste, dar eficiente: Georgescu a speculat abil nemulțumirile populare cu mesaje populiste care au rezonat cu un electorat frustrat de stagnarea economică și socială.

Ce înseamnă tăcerea strategică despre adevăratele probleme?

Liderii care se bat cu pumnul în piept pentru democrație nu sunt, în multe cazuri, interesați de cauzele profunde ale crizei. Tăcerea lor privind rolul serviciilor și starea partidelor reflectă o agendă clară:

• Evitarea subiectelor incomode: Recunoașterea propriilor eșecuri ar însemna asumarea responsabilității. E mai ușor să dai vina pe alții.
• Menținerea statu-quo-ului: Discutarea influenței serviciilor ar însemna punerea sub semnul întrebării a modului în care funcționează statul român, ceea ce ar putea destabiliza echilibrul fragil al puterii.

Unde suntem acum?

Anularea alegerilor din 2024 a scos la lumină fisurile majore din democrația românească, dar și o criză de curaj moral în rândul liderilor politici. În loc să abordeze problemele de fond, aceștia preferă să tragă în „calul mort” Klaus Iohannis, ignorând responsabilitatea serviciilor și debilitatea partidelor-sistem. Pe termen lung, această lipsă de viziune și responsabilitate nu va face decât să agraveze criza politică și să alimenteze și mai mult neîncrederea cetățenilor în clasa politică.