Viziuni revizioniste și Europa Reimaginată: delirul nepotolit al poftelor teritoriale

Granițele pe care și le doresc, insistent și agresiv, neliniștiții Planetei par să fie proiectate cu un creion al fanteziei delirante. Încercăm să ne imaginăm cum ar arăta Europa dacă ar fi redesenată după hărțile mentale ale unor revizioniști entuziaști. Acești arhitecți ai absurdului, înarmați cu argumente „istorice” stupefiante, propun o reconfigurare „justă” a continentului.

Avem și noi faliții noștri!

Călin Georgescu a delirat din nou, preluând fără niciun filtru narativul Kremlinului și debitând teorii revizioniste despre împărțirea Ucrainei, de parcă ar trasa granițe pe o tablă de șah, nu pe harta unui stat suveran. Cu aroganța unui vasal devotat Moscovei, propovăduiește „soluția firească” în care Polonia, Ungaria și România ar trebui să se servească din teritoriile ucrainene, fără să înțeleagă că astfel de scenarii nu sunt doar absurde, ci și exact ceea ce Rusia speră să audă de la idioții săi utili. În timp ce Ucraina își apără existența cu sânge, Georgescu visează la o ordine „reajustată”, în care Putin decide cine ce primește, iar România își joacă destinul la ruleta unui imperiu prăfuit. Un papagal propagandist, fără idei proprii, fără coloană vertebrală și, cel mai grav, fără conștiința trădării pe care o promovează.

Dar hai să vedem cum ar trebui să arate Europa, dacă ar sta în pixul agitaților care pun la cale ”noi ordini mondiale” și se visează ”great again”.

Germania și Sfântul Imperiu Roman

Pornind de la premisa că Germania este succesoarea de drept a Imperiului Roman de Națiune Germană, se propune anexarea Austriei, Elveției germanofone și a unor părți din Polonia și Cehia. Argumentul? „Ordinea și disciplina germană trebuie să aducă lumină în aceste teritorii, așa cum au făcut-o strămoșii noștri teutoni.”

Franța și restaurarea Imperiului Carolingian

Revizioniștii francezi visează la refacerea Imperiului Carolingian, susținând că Franța ar trebui să includă Belgia, Olanda și vestul Germaniei. Motivul? „Pentru a reînvia gloria culturală și politică a lui Carol cel Mare, aceste teritorii trebuie reunite sub tricolorul francez.” Nici Europa lui Napoleon nu e omisă din calcule, dar pentru aia e nevoie de multe c..ie. Și nu-s.

Italia și nostalgia Romei Victor

Italienii, inspirându-se din măreția Romei antice, revendică întregul bazin mediteranean, inclusiv sudul Franței, Spania, Grecia și nordul Africii. Justificarea? „Mare Nostrum” trebuie să redevină centrul civilizației sub conducerea Romei moderne. Le-ar trebui, totuși, niscai Cezari, Germanicuși, Traiani…

Ungaria și Visul Panonic

Revizioniștii maghiari, evocând perioada de glorie a Regatului Ungar, cer anexarea Transilvaniei, Slovaciei și Voivodinei. Argumentul lor? „Pentru a restabili unitatea națiunii maghiare și a corecta nedreptățile Trianonului.” În contextul actual, s-ar mulțumi și cu Transcarpatia. Merită pupat Putin, mai ales acolo. Acolo, da.

România și Dacia Felix

Nu în ultimul rând, unii entuziaști români propun reîntoarcerea la granițele Daciei lui Burebista, incluzând teritorii din Ungaria, Serbia, Bulgaria și Ucraina. Motivul? „Pentru a reface integritatea teritorială a strămoșilor noștri daci.” Febra României Mari încinge frunțile mititele, creează eroi de birt, oratori de tractir, politicieni comici și discreditează extrem de eficient ideea ”mândriei de a fi român”.

Aici gândirea e simplă: la ce ne-ar trebui teritorii în plus când nici pe cele actuale nu le administrăm corect?

Europa descompusă: delirul revizioniștilor și umbra copleșitoare a Țarului

Dacă tot ne-am apucat să redesenăm harta Europei după „logica revizioniștilor” și a celor care visează la o „reîmpărțire justă”, atunci să ne jucăm până la capăt. Am trecut deja prin Germania, Franța, Italia, Ungaria și România, dar nu putem neglija celelalte state care ar avea, „pe bune”, dreptul divin și istoric să-și ia înapoi ce le aparține.

Polonia – de la Marea Baltică la Marea Neagră

Dacă ne întoarcem în istorie, Polonia-Lituania (Marele Ducat al Lituaniei) a fost cândva o putere dominantă în Europa Centrală și de Est, întinzându-se de la Marea Baltică până aproape de Marea Neagră. Așadar, Polonia ar trebui să înghită Ucraina de Vest, Belarusul și un pic din Rusia, ca să fie lucrurile corecte. Kievul? Polonia l-a avut cândva, deci clar i se cuvine.
Argument istoric? „Nobilii polonezi au fost primii care au civilizat aceste teritorii. Să revenim la normalitate!”

Austria – restaurarea Imperiului Habsburgic

Dacă ne bazăm pe principiile „istorice” ale revizioniștilor, Austria ar trebui să se întoarcă la gloria imperială și să reînghită Cehia, Slovacia, Slovenia, Croația, nordul Italiei și părți din România. Argumentul? „Domnia habsburgică a adus ordine, bunăstare și tradiția strudelului vienez acestor regiuni.”
Mai mult decât atât, Viena ar trebui să revendice și Elveția germanofonă, pentru că… de ce nu?

Spania – înapoi la Imperiul Global!

Spania, odinioară stăpâna lumii, are tot dreptul să își ia înapoi jumătate din Europa și toate coloniile pierdute. America Latină? Revendicată. Filipine? La fel. Portugalia? O formalitate. Și, dacă tot am început, să ne gândim și la Italia de Sud, că doar acolo au domnit spaniolii secole întregi!

Portugalia – „Dacă Spania se ia prea în serios, să revendicăm și noi ceva”

Cum Spania va deveni o superputere, Portugalia nu poate sta pe margine. Brazilia trebuie să fie luată înapoi. Dar și Goa, în India, căci portughezii au fost primii europeni care au colonizat acolo.
Iar dacă totul merge prost, măcar să revendice Spania înapoi, pentru că, istoric vorbind, a fost și invers!

Suedia – o nouă epocă vikingă

Dacă suedezii s-au săturat de neutralitate, au un argument istoric puternic: Suedia a fost odată una dintre cele mai mari puteri din Europa, dominând Finlanda, Estonia, Letonia și părți din Polonia și Germania de Nord. Ce înseamnă asta?

• Finlanda trebuie anexată.
• Țările Baltice? Suedia le-a avut, le ia înapoi.
• Germania de Nord? Haideți să o reîmpachetăm sub control scandinav.

Și dacă tot vorbim de vikingi, poate ar trebui să recucerească Anglia, că doar au avut Danelaw* acolo.

Marea Britanie – înapoi la Imperialismul Victorian

Evident, dacă suedezii vin peste ei, britanicii nu pot sta degeaba. Regatul Unit ar trebui să își ia înapoi coloniile și să facă lumea să vorbească engleză din nou, dar „pe bune”. Franța? Poate că Anglia ar trebui să revendice Normandia și jumătate din Hexagon, că doar Henric al II-lea deține titlul „Rege al Angliei și al Franței”… în mormânt.
Iar India? Clar, nu poate rămâne pe dinafară. Mai ales că se mișcă binișor!

Grecia – restaurarea Bizanțului!

Grecii nu pot fi ignorați. Ei nu vor doar Grecia Mare – ei vor Imperiul Bizantin înapoi! Constantinopolul trebuie luat de la turci, dar de ce să ne oprim aici? Toată coasta mediteraneană, Anatolia, cam jumătate din Turcia actuală. Balcanii întregi – toate sunt teritorii bizantine legitime!
Ca bonus, dacă Roma nu se trezește la timp, poate ar trebui să revendice și Italia, că doar a fost parte din Imperiul Roman de Răsărit.

Belgia – „Ne vrem Congo-ul înapoi”

Dacă toți se apucă să revendice teritorii, Belgia poate avea din nou imperiul ei colonial. Așadar, să revină asupra Republicii Democrate Congo și a tuturor regiunilor africane unde s-au lăsat urme „de civilizație.”

Totuși, nimic nu contează, căci vine Rusia peste noi toți…

Dar să fim serioși. Oricât de absurd ar fi acest scenariu, toate aceste națiuni revizioniste ar avea un singur lucru în comun: nu vor avea niciun cuvânt de spus în această reîmpărțire pentru că decizia finală vine de la Kremlin.

Indiferent cât de mari sunt visurile unora despre imperii renăscute și granițe „corectate istoric”, peste toate acestea planează ambiția Rusiei de a transforma Europa într-o imensă gubernie a Țarului Vladimir Putin.

Toată această mascaradă revizionistă este doar o perdea de fum, o diversiune menită să alimenteze conflicte interne, să fractureze unitatea europeană și să pregătească terenul pentru adevăratul plan: alunecarea Europei sub cizma Moscovei.

Când toți vor fi ocupați să se certe despre cine trebuie să ia ce teritorii, va fi deja prea târziu – tancurile rusești vor trece Prutul, Dunărea, Carpații și Rinul, iar Europa va descoperi că, în loc să-și împartă teritoriile, le-a pierdut pe toate.

Pofta de teritorii – boală veche – se tratează cu civilizație

Nu există stat pe această planetă care să nu fi privit, fie și pentru o clipă, cu jind spre ograda vecinului. Fie că e vorba de nostalgii imperiale, de „drepturi istorice” reinterpretate convenabil sau de simple ambiții geopolitice, fiecare națiune ar avea ceva de revendicat dacă ar fi lăsată să delireze în voie.

Și tocmai pentru că omenirea a mai trecut prin astfel de nebunii – care s-au sfârșit, inevitabil, în războaie, masacre și dezastre – există dreptul internațional, tratatele, organizațiile multilaterale și toate mecanismele care consfințesc conviețuirea pașnică. Acestea nu sunt invenții sterile, ci soluții necesare pentru a tempera poftele teritoriale și a împiedica planeta să devină un haos permanent de agresiuni, anexări și războaie fără sfârșit.

Dar problema este că revizioniștii, naționaliștii fanatici și dictatorii expansioniști consideră aceste reguli drept niște piedici artificiale, niște constrângeri impuse de cei slabi pentru a limita voința celor puternici. Și exact aici se naște pericolul: dacă o națiune își permite să rupă regulile, altele vor urma exemplul, iar întreaga construcție a păcii internaționale se va prăbuși ca un domino fatal.

Pentru că, până la urmă, dacă toți vor totul, nimeni nu mai are nimic.

* Danelaw este termenul care desemnează teritoriile din Anglia medievală aflate sub controlul vikingilor danezi între sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al XI-lea. Numele provine de la „legea daneză”, sistemul juridic impus de vikingi în regiunile cucerite, care era diferit de cel anglo-saxon.

Cum a apărut Danelaw?

În anul 865, o mare armată vikingă (cunoscută ca „Marea Armată Păgână”) a invadat Anglia, devastând regatele anglo-saxone. Până în 878, vikingii au ocupat mare parte din teritoriile engleze, forțându-l pe regele Alfred cel Mare al Wessexului să accepte un tratat de pace prin care teritoriile cucerite de vikingi erau recunoscute oficial.

Teritoriile incluse în Danelaw

Zona Danelaw acoperea Nordul și Estul Angliei, incluzând orașe importante precum:

• York (Jorvik) – cel mai important centru viking.
• Nottingham, Lincoln, Derby și Leicester – centre comerciale vikingizate.
• Estul Angliei, Midlands și părți din actuala East Anglia.

Caracteristici ale Danelaw

• Vikingii au impus propriile legi, obiceiuri și administrație.
• Numele localităților din zonă au suferit influențe scandinave (de exemplu, multe așezări au numele terminate în -by, care înseamnă „sat” în nordică veche).
• A existat o puternică influență culturală și lingvistică scandinavă, care s-a păstrat în dialectele englezești chiar și după dispariția Danelaw.

Sfârșitul Danelaw

Treptat, regii anglo-saxoni au recucerit aceste teritorii, începând cu Edward Bătrânul (fiul lui Alfred cel Mare) și culminând cu Athelstan, care a reunificat Anglia în 927. Cu toate acestea, influența scandinavă a continuat, iar vikingii au revenit în forță sub domnia lui Knut cel Mare, care a condus Anglia între 1016 și 1035.

Danelaw azi?

Deși Danelaw nu mai există de peste 1.000 de ani, urmele sale sunt vizibile în toponime, în ADN-ul populației și chiar în unele expresii din dialectele nordice ale Angliei. York, fostul Jorvik, păstrează încă un muzeu dedicat perioadei vikinge, iar influența scandinavă rămâne parte din identitatea istorică a Angliei.