Politico: Donald Trump spune că războaiele comerciale sunt ușor de câștigat. Este oare așa?
Donald Trump a susținut că războaiele comerciale sunt ușor de câștigat, însă realitatea economică poate fi mult mai complexă.
Prin impunerea unor tarife vamale asupra principalilor parteneri comerciali ai Statelor Unite, Trump a încercat să reducă deficitul comercial și „să readucă” în țară locuri de muncă. Atacul comercial al președintelui SUA asupra celor mai apropiați aliați ai Americii este fără precedent.
Criticii avertizează că această strategie poate avea efecte negative asupra economiei globale. Economiștii spun că taxele vamale introduse de Trump nu vor reduce deficitul comercial al SUA, nu vor restabili locuri de muncă sau nu vor strânge mulți bani. Și oamenii vor fi cei care vor suporta costul acestui război comercial, scrie Politico.
Ce este un război comercial?
Războiul comercial presupune impunerea unor măsuri economice punitive între state. Când o țară aplică tarife asupra importurilor, cealaltă poate riposta cu măsuri similare, escaladând conflictul economic.
Administrația Trump a introdus tarife asupra Chinei, Canadei și Mexicului, provocând o reacție în lanț pe piețele internaționale (între timp aplicarea lor a fost amânată cu o lună).
Impactul tarifelor: Cine suportă costurile?
Deși Trump a susținut că tarifele îi vor face pe americani mai bogați, realitatea economică arată contrariul. Tarifele sunt taxe plătite de importatori, care transferă costurile consumatorilor sau își reduc marjele de profit. Creșterea prețurilor la bunurile importate poate alimenta inflația și reduce puterea de cumpărare.
În plus, veniturile generate de tarife nu sunt suficiente pentru a compensa cheltuielile guvernamentale. Istoric, tarifele au fost o sursă importantă de venit pentru SUA, dar acest model economic a fost înlocuit odată cu introducerea impozitului pe venit.
Criticii avertizează că războiul comercial al lui Trump va avea ca rezultat prețuri mai mari , o creștere mai scăzută, locuri de muncă pierdute și lanțuri de aprovizionare perturbate – atât în țară, cât și în străinătate. Ei susțin, de asemenea, că tarifele sunt instrumentul greșit pentru a remedia deficitul comercial cauzat de obiceiurile de împrumut și consum ale Americii.
Lecții de istorie pentru Trump
În ceea ce privește veniturile potențiale din tarife, lui Trump îi place să se întoarcă la sfârșitul secolului al XIX-lea , când tarifele reprezentau peste jumătate din veniturile federale din SUA. Dar asta a fost înainte de impozitul pe venit – care astăzi sprijină un guvern mult mai mare în raport cu economia generală. Nu există nicio modalitate ca veniturile din tarife să poată plăti costurile unui stat modern.
Nu este prima oară când un președinte american folosește tarifele pentru a influența economia.
În istorie, cel mai clar precedent este probabil așa-numitul șoc Nixon din 1971. Punctul de plecare a fost comparabil cu cel de astăzi: costurile războiului din Vietnam și ale politicilor Marii Societăți din anii 1960 au înclinat Statele Unite de la excedent în deficit.
În încercarea de a restabili echilibrul, președintele Richard Nixon a abolit standardul aur – forțând partenerii comerciali ai SUA să-și reevalueze monedele. El a ordonat o înghețare de 90 de zile a salariilor și prețurilor. Și a impus o taxă de import de 10 la sută.
Măsurile lui Nixon sunt considerate a fi un succes politic, dar un eșec economic. Taxa de import a fost eliminată în câteva luni. Iar economia SUA s-a luptat ani de zile cu stagflația – o combinație de creștere scăzută și inflație ridicată – care a fost eliminată abia în anii 1980 de politicile monetare dure ale președintelui Rezervei Federale, Paul Volcker.
Armistițiul cu UE expiră la sfârșitul lunii martie
În primul său mandat, Trump a impus taxe de 25% pe oțel și 10% pe aluminiu în 2018, în timp ce Uniunea Europeană a răspuns prin taxe de 6 miliarde de dolari pentru motocicletele Harley Davidson, blugii Levi’s și Bourbon. Trump a amenințat că va escalada prin tarifarea importurilor de mașini europene – dar nu s-a ajuns niciodată la asta. În cele din urmă, tarifele au fost suspendate de ambele părți.
Armistițiul cu UE expiră la sfârșitul lunii martie, ceea ce înseamnă că chiar dacă Trump nu impune noi taxe vamale pentru Europa, disputa lor comercială ar putea scăpa de sub control.
China: Ținta principală
Deși tarifele lui Trump au vizat mai multe state, adevăratul adversar a fost China. Acest lucru se datorează faptului că, în conformitate cu acordul comercial USMCA (succesorul NAFTA), companiile chineze – de exemplu producătorii de vehicule electrice – s-ar bucura în mod normal de acces fără taxe vamale pe piața americană dacă își instalează producția în America de Nord.
Strategia administrației Trump, în acest context a fost să descurajeze investițiile chineze în America de Nord și să reducă supraproducția industrială care inunda piețele globale. El amenință, de asemenea, că va lovi Uniunea Europeană – un exportator major de mașini, medicamente și alimente în Statele Unite.
Retorica agresivă a lui Trump nu s-a limitat la tarife. A sugerat, de exemplu, că vecina SUA, Canada ar trebui să devină al 51-lea stat al SUA și a manifestat un interes neobișnuit pentru Groenlanda, stârnind îngrijorări geopolitice. Uniunea Europeană ar putea riposta prin sancțiuni direcționate asupra produselor americane sau prin măsuri legale mai stricte împotriva presiunilor economice ale Washingtonului.
Poate fi Trump stopat?
Trump și-a justificat tarifele invocând Actul Internațional al Puterilor Economice de Urgență (IEEPA), utilizat anterior doar pentru sancțiuni împotriva Rusiei. Opoziția internă din SUA ar putea contesta aceste măsuri în instanță, dar un astfel de proces ar putea dura ani.
Congresul are puterea de a limita prerogativele președintelui în politica comercială, însă, având o majoritate republicană, intervenția pare puțin probabilă. De asemenea, Organizația Mondială a Comerțului, care ar trebui să arbitreze astfel de dispute, este practic inoperabilă după ce Trump și Biden au blocat numirea judecătorilor.
Totuși, există și posibilitatea ca Trump să opteze pentru un compromis negociat în ultimul moment, conform stilului său caracteristic.