România și secretizarea inutilă a ajutoarelor pentru Ucraina: Cugir, marca imposibil de ascuns

România se confruntă cu o dilemă din cauza secretizării ajutoarelor militare oferite Ucrainei. Deși autoritățile de la București au păstrat tăcerea oficială privind cantitatea și tipurile de echipamente livrate, a devenit evident că acest secret nu a fost decât o formalitate inutilă.

Armamentele produse de Uzina Mecanică Cugir, precum armele ușoare și munițiile asociate, aveau deja marcajul „Cugir” vizibil, iar acest lucru a făcut ca secretizarea să nu aibă niciun sens practic, scrie Defense Express.

Cugir: o marcă care nu poate fi ascunsă

Un exemplu clar al inutilității secretului a fost adus de Defense Romania, care a publicat un podcast cu jurnalistul militar Radu Hossu, ce a avut ocazia să viziteze pozițiile ucrainene pe front. Hossu a subliniat că armele și munițiile românești, cu marcajul distinctiv Cugir, erau deja recunoscute pe teren, indiferent de eforturile autorităților române de a ascunde sursa lor. În acest context, „secretizarea” ajutoarelor României pentru Ucraina a fost o măsură inutilă, pentru că, de fapt, producătorul era deja cunoscut.

Armamentele de la Cugir, fabricate în perioada „Tratatului de la Varșovia”, au fost mult timp o prezență pe câmpurile de luptă, iar aceste echipamente nu erau o mare surpriză pentru nimeni. Astfel, deși Bucureștiul a preferat să nu ofere informații suplimentare privind livrările către Ucraina, marcajele Cugir le-au dat de gol. De asemenea, chiar și pe echipamentele moderne de la Uzina Mecanică Cugir, cum ar fi sisteme de rachete și vehicule blindate, marcajul a fost imposibil de ascuns.

O greșeală care poate alimenta dezinformarea rusă

Secretizarea livrărilor nu doar că a fost o măsură inutilă, dar a permis Rusiei să speculeze asupra implicării României în conflictul din Ucraina. Campaniile de dezinformare ale Moscovei au fost alimentate de această opacitate, iar tăcerea oficială nu a făcut decât să pună combustibil pe focul propagandei rusești.

Jurnalistul Radu Hossu sugerează că autoritățile române ar fi putut lua această decizie din motive reputaționale greșite. „Ajutăm o țară care se apără de agresiune, iar acest lucru ar trebui să fie văzut ca un act moral, nu ca un subiect de secretizare”, a explicat Hossu. De fapt, sprijinul României pentru Ucraina ar trebui să fie o sursă de mândrie, nu un subiect de tăcere.

Speculații asupra tipurilor de armament livrate

În ciuda secretizării oficiale, sursele din domeniul militar speculează că România ar fi livrat Ucrainei arme ușoare, muniție, sisteme de lansare multiple de rachete APR-40 și vehicule blindate TAB-71. Aceste echipamente, majoritatea provenind de la Uzina Mecanică Cugir, erau deja un semn distinctiv al ajutorului românesc, iar faptul că acestea ajung pe câmpul de luptă ucrainean nu mai era o mare surpriză pentru nimeni.

Însă, marele subiect de speculație rămâne dacă România a furnizat și avioane MiG-29 și tancuri T-72, care fuseseră retrase din dotarea armatei române și păstrate în depozite. Aceste echipamente ar putea adăuga un val de sprijin suplimentar pentru Ucraina, iar secretizarea lor ar putea fi privită ca o măsură de precauție, dar care, la fel ca în cazul altor livrări, nu a reușit să oprească speculațiile.

O decizie care nu a avut niciun rost

Secretizarea ajutoarelor militare românești pentru Ucraina nu a făcut decât să ofere un teren fertil pentru dezinformarea rusă și să alimenteze confuzia. În loc să se ascundă în spatele tăcerii, autoritățile române ar trebui să își asume sprijinul oferit unei țări aflate în lupta pentru supraviețuire, iar transparența ar întări relațiile cu partenerii din NATO și Uniunea Europeană. Chiar și fără aceste informații oficiale, armamentele produse de Cugir vor rămâne, în continuare, o dovadă a implicării României în sprijinul Ucrainei.