Nordicii avertizează Europa: Rusia ar putea ataca în următorii cinci ani

Serviciile de informații militare din Danemarca și Norvegia au emis recent evaluări alarmante privind potențialele acțiuni agresive ale Rusiei în Europa. Conform acestor rapoarte, dacă războiul din Ucraina se încheie sau devine un conflict înghețat, Rusia ar putea redirecționa resursele militare către alte obiective, inclusiv state membre NATO.

Scenarii posibile:

Atac asupra unei țări vecine: În termen de șase luni de la încheierea conflictului din Ucraina, Rusia ar putea iniția un război local împotriva unei țări vecine non-NATO.

Amenințare la adresa statelor NATO: În aproximativ doi ani, Rusia ar putea reprezenta o amenințare credibilă pentru una sau mai multe țări membre NATO, fiind pregătită să desfășoare un război regional în regiunea Mării Baltice.

Conflict la scară largă în Europa: Într-un interval de cinci ani, dacă percepe NATO ca fiind slăbită sau divizată, Rusia ar putea declanșa un război major pe continentul european.

Factori determinanți:

Aceste scenarii depind în mare măsură de percepția Rusiei asupra unității și capacității NATO. O alianță percepută ca fiind slăbită sau divizată ar putea încuraja Kremlinul să folosească forța militară împotriva statelor membre. De asemenea, disponibilitatea sau reticența Statelor Unite de a sprijini aliații europeni în cazul unui conflict ar influența deciziile Rusiei.

Chiar e posibil?

Refacerea rapidă a capacităților militare ale Rusiei pare, la prima vedere, greu de conceput, având în vedere colapsul economic și logistic pe care îl resimte Kremlinul. Însă, dacă analiza serviciilor de informații nordice este corectă, înseamnă că există mecanisme prin care Rusia poate recupera acest decalaj mult mai repede decât ne-am aștepta. Să vedem cum ar putea fi posibilă această reconstrucție accelerată, în ciuda problemelor evidente.

1. Rusia nu luptă singură: sprijinul Chinei, Iranului și Coreei de Nord

Deși sancțiunile occidentale au afectat Rusia, nu toate economiile relevante participă la acest embargo. Cele trei state care au devenit „parteneri strategici” ai Moscovei în acest conflict sunt:

✔ China – Deși nu a oferit direct arme letale, China furnizează Rusiei componente esențiale pentru tehnologie militară, echipamente industriale și sprijin economic prin tranzacții comerciale opace. Beijingul are interesul să mențină Moscova suficient de puternică pentru a destabiliza NATO, dar suficient de slabă pentru a rămâne dependentă.

✔ Iranul – Rusia a devenit principalul client al industriei militare iraniene, în special pe zona de drone și muniție. Și Iranul are un interes clar: vânzările către Rusia îi finanțează propriile programe militare și îi oferă acces la tehnologii avansate.

✔ Coreea de Nord – Deja furnizează artilerie și rachete, iar Putin și Kim Jong-un discută despre extinderea cooperării militare. Phenianul are un arsenal uriaș de obuze și rachete sovietice, care pot fi livrate aproape fără costuri.

Aceste state sunt dispuse să suplinească golurile lăsate de sancțiunile occidentale, accelerând refacerea militară a Rusiei fără ca aceasta să își reconstruiască industria de la zero.

2. Economia de război: mobilizarea totală a industriei rusești

Rusia nu mai este o economie mixtă – este o economie de război totală. Aproape 40% din bugetul său este dedicat apărării, iar industria civilă este forțată să contribuie la efortul militar.

✔ Conversia fabricilor civile în unități de producție militară – Uzine care produceau echipamente agricole sau mașini sunt acum convertite pentru fabricarea tancurilor, dronelor și muniției.

✔ Mobilizarea masivă a forței de muncă – Rusia a impus măsuri draconice pentru ca angajații din industrie să nu poată părăsi locurile de muncă, reducând fenomenul de „brain drain” și asigurând o forță de muncă stabilă pentru producția militară.

✔ Buget nelimitat pentru apărare – Kremlinul nu mai are nicio restricție în cheltuielile pentru apărare. Chiar dacă deficitul bugetar explodează, Putin pariază pe o economie militarizată care să compenseze slăbiciunile sistemului.

Această forțare a resurselor va produce o refacere rapidă a capacităților militare, chiar dacă economia de consum va suferi masiv.

3. Exploatarea „găurilor negre” din sistemul financiar global

Deși sancțiunile occidentale au izolat o mare parte din economia rusă, Moscova a reușit să își creeze canale alternative pentru a obține fonduri și resurse:

✔ Reorientarea exporturilor energetice – Rusia a pierdut Europa, dar a găsit noi piețe în Asia, Africa și America Latină. India și China cumpără petrol rusesc la preț redus, iar gazele rusești ajung în continuare pe piața internațională prin intermediari.

✔ Evitarea sancțiunilor prin state intermediare – Țări precum Emiratele Arabe Unite, Turcia și Serbia acționează ca „punți” prin care Rusia poate continua comerțul internațional fără a trece direct prin sistemul occidental de plăți.

✔ Vânzarea de arme către state paria – Rusia a devenit un furnizor major de arme pentru regimuri izolate, cum ar fi Myanmar, Siria și diverse grupuri paramilitare din Africa.

Astfel, chiar dacă economia rusă este sufocată în multe sectoare, Kremlinul are suficientă flexibilitate financiară pentru a continua războiul și a-și reface armata.

4. Dependența Europei de „compromisuri” energetice

Europa s-a eliberat de dependența de gazul rusesc, dar nu complet.

✔ LNG rusesc încă ajunge în Europa – Deși importurile de petrol și gaze prin conducte au scăzut, exporturile de gaz natural lichefiat (LNG) către Europa au crescut.

✔ Rusia vinde petrol prin India și alte state terțe – O mare parte din petrolul rusesc ajunge în Europa indirect, prin rafinării din India și alte țări asiatice care nu aplică sancțiuni stricte.

✔ Lipsa unei surse energetice alternative stabile – Europa încă nu are o soluție completă pentru înlocuirea gazului rusesc. Norvegia și Algeria au crescut producția, dar nu suficient pentru a elimina complet dependența de resursele rusești.

Aceasta înseamnă că, în timp ce Europa crede că a rupt legăturile economice cu Rusia, în realitate Kremlinul încă mai are pârghii economice care pot finanța efortul său militar.

5. Trump și negocierile de pace: O „blândețe” strategică ce favorizează refacerea militară a Rusiei

Donald Trump, aflat deja la al doilea mandat prezidențial, a demarat negocieri de pace pentru Ucraina, așa cum a anunțat recent. Însă, din ceea ce se conturează până acum, abordarea sa pare excesiv de conciliantă față de Moscova, ceea ce ar putea oferi Rusiei exact respiro-ul necesar pentru a-și reconstrui capacitățile militare.

✔ Ridicarea sancțiunilor economice – Una dintre temele majore ale negocierilor este renunțarea la o parte semnificativă a sancțiunilor impuse Rusiei, pe motiv că acestea afectează și economia globală. O astfel de decizie ar redeschide canale financiare și comerciale vitale pentru Kremlin, oferindu-i acces mai rapid la tehnologie și fonduri.

✔ Înghețarea frontului în condiții favorabile Moscovei – Trump vrea să forțeze o „înțelegere rapidă”, care însă riscă să lase Rusia cu teritorii ocupate și cu un avantaj strategic clar. Dacă Rusia își păstrează controlul asupra Donbasului și Crimeei, acest lucru ar oferi un tampon geografic și logistic perfect pentru reînarmare.

✔ Reducerea sprijinului militar pentru Ucraina – Trump a criticat constant ajutorul american acordat Kievului și e foarte probabil să îl reducă drastic în cadrul acordului de pace. Fără sprijin occidental, Ucraina va rămâne într-o poziție vulnerabilă, iar Rusia își va putea redirecționa resursele spre refacerea propriului arsenal în loc să le consume pe front.

✔ Prioritizarea altor conflicte și „lăsarea Europei să se descurce” – Trump a fost mereu sceptic față de NATO și este posibil să se concentreze mai degrabă pe competiția cu China decât pe menținerea unei prezențe puternice în Europa. O astfel de abordare ar putea lăsa țările europene singure în fața unei Rusii reînarmate și revanșarde.

Prin această combinație de concesii și retragere a presiunii asupra Rusiei, Trump ar putea fi factorul cheie care grăbește refacerea capacităților militare ale Kremlinului, oferindu-i Moscovei șansa de a reveni în forță mult mai repede decât estimează Occidentul.

Rusia se poate reface rapid, dar cu un cost uriaș

Analizele care prevăd o refacere accelerată a Rusiei nu sunt exagerate. Nu pentru că economia rusă este puternică, ci pentru că Putin este dispus să sacrifice orice alt sector pentru a susține armata.

✔ Sprijinul Chinei, Iranului și Coreei de Nord oferă resurse esențiale.
✔ Mobilizarea economiei de război permite producția rapidă de armament.
✔ Evitarea sancțiunilor și comerțul prin state intermediare mențin fluxul de bani.
✔ Trump și o Europă divizată ar putea slăbi presiunea economică asupra Moscovei.

Pe termen lung, acest model nu este sustenabil. Dar pe termen scurt și mediu, Rusia poate deveni din nou o amenințare majoră pentru NATO. Depinde de Occident dacă va reuși să prevină această revenire sau dacă va asista la o nouă escaladare a conflictului în Europa.