Suveranismul în criza securității: când politica de apărare devine capitulare

Aceste partide, care se prezintă drept susținătoare ale suveranității naționale, au votat împotriva unei legi esențiale pentru apărarea țării: legea care ar fi permis Armatei României să doboare dronele inamice ce încalcă spațiul aerian național. Acest act normativ, esențial pentru protejarea teritoriului românesc, ar fi fost un pas înainte în protejarea populației în fața amenințărilor externe, iar refuzul de a o susține, mai ales după ce două drone rusești cu încărcătură explozivă au căzut în Delta Dunării, este un semnal clar al contradicțiilor suveranismului promovat de aceste partide.

De ce sunt „suveraniștii” nervoși? Răspunsul este simplu: suveranismul lor este de fapt o iluzie, o formă de manipulare politică ce nu are la bază o reală preocupare pentru apărarea intereselor naționale, ci mai degrabă pentru favorizarea unor agende externe, chiar și atunci când acestea sunt în contradicție cu securitatea României. Ce altceva decât un act de capitulare în fața Rusiei ar putea fi refuzul de a apăra spațiul aerian național, chiar în fața unei agresiuni evidente? În loc să apere suveranitatea României, aceste partide aleg să se alinieze la tezele propagandei rusești, susținând idei care subminează securitatea națională.

Atitudinea acestor partide este uluitoare, având în vedere că, în loc să înțeleagă că orice stat suveran are dreptul și obligația de a-și proteja teritoriul, ei aleg să susțină o abordare pasivă, argumentând că acțiunile de apărare ar însemna „intrarea în război” cu Rusia. Un asemenea raționament este nu doar superficial, ci și periculos. România este parte din NATO și are obligația de a-și apăra spațiul aerian, indiferent de presiunile externe. A ignora acest drept fundamental înseamnă a trăda încrederea celor care i-au ales să protejeze țara.

Mai mult, prin susținerea unui astfel de comportament pasiv, aceste partide nu fac decât să răspundă la apelurile Moscovei de a submina stabilitatea regiunii. A susține că nu avem dreptul să ne apărăm în fața unor amenințări clare este un act de colaboraționism cu cei care amenință integritatea teritorială a României. Acesta nu este un act de patriotism, ci o formă de subminare a securității naționale.

Totodată, refuzul de a proteja România ar putea fi văzut ca o continuare a unei tradiții mai vechi în politica românească: naționalismul și suveranismul împrumutate din tezele dacopaților. Acest tip de naționalism, care promovează ideea că România este „superioară” și că toate problemele sale se datorează unui complot internațional, este la fel de periculos acum cum a fost și în perioada comunistă. Ideologia protocronistă, care susținea că românii sunt „buricul pământului”, s-a transformat acum într-un suveranism fără soluții concrete, bazat pe mituri, teorii ale conspirației și o viziune distorsionată asupra realității.

În fața unei amenințări externe evidente, refuzul acestor politicieni de a sprijini legea pentru doborârea dronelor este un semnal periculos. Acest comportament nu doar că pune în pericol siguranța națională, dar și legitimează o formă de capitulare în fața celor care nu doresc decât să ne slăbească și să ne subjuge.

Întrebarea care trebuie să răsune în mințile tuturor celor care se consideră patrioți este: de ce susțin „suveraniștii” această atitudine? De ce votează ei în același mod în care ar dori să o facă Rusia? Acesta nu este un act de patriotism, ci un act de trădare a intereselor naționale, care pune în pericol nu doar securitatea României, ci și încrederea celor care au ales aceste partide să le reprezinte.

În final, trebuie să conștientizăm cu toții că suveranitatea nu înseamnă frică și capitulare. Suveranitatea înseamnă curajul de a apăra ceea ce este al tău, chiar și în fața celor care vor să-ți răpească acest drept. Să nu uităm că orice concesie în fața unei amenințări externe poate duce la pierderea unei părți din libertățile și siguranța noastră.