Ce este cu adevărat bagheta franţuzească. E posibil să devină bun imaterial

E unul dintre simbolurile gastronomiei şi chiar ale identităţii franceze. Este vorba despre bagheta franțuzească, pe care o lume întreagă o apreciază. În curând este posibil să fie privită cu alți ochi.

Franţa a confirmat vineri că a ales să prezinte candidatura baghetei de pâine pentru a fi înscrisă în patrimoniul cultural imaterial UNESCO. Decizia finală va fi luată înainte de toamna anului 2022, potrivit france24.com.

„Dacă această candidatură naţională este încoronată cu succes la UNESCO, înscrierea acestui element va permite conştientizarea faptului că o practică alimentară care face parte din cotidian, împărtăşită de un număr foarte mare de oameni şi care este considerată ca un lucru subînţeles, reprezintă un patrimoniu în sine„, a declarat ministrul Culturii, Roselyne Bachelot, într-un comunicat.

Bagheta a fost preferată

Comunicatul reaminteşte că numărul brutăriilor este „în scădere constantă, mai ales în localităţile rurale” din Franţa. „În 1970 număram 55.000 de brutării artizanale (una la 790 de locuitori) faţă de 35.000 astăzi (una la 2.000 de locuitori), adeseori în beneficiul vânzărilor de baghete produse în sistem industrial”.

Celebra pâine lungă și subțire, simbol al vieţii cotidiene franceze, imortalizată în filme şi în reclame, reprezintă o denumire apărută la începutul secolului XX, la Paris. A fost preferată pentru a candida în lista UNESCO în faţa acoperişurilor de zinc din Paris şi a Biou d’Arbois – o sărbătoare de origine medievală, dar care a fost transformată în sărbătoare republicană.

Aproape o sută de dosare din lume obţin în fiecare an statutul de bun imaterial înscris în patrimoniul UNESCO. 

Susținerea comunității, de bază

Pentru a concura la UNESCO, candidatul trebuie să fie înscris mai întâi în patrimoniul naţional, aşa cum se întâmplă cu câteva sute de „savoir-faire” (expertize, cunoştinţe tradiţionale) şi bunuri din Franţa. În cea de-a doua etapă, candidatul trebuie să fie considerat apt pentru a reprezenta Franţa la UNESCO, în urma unui aviz consultativ al Comitetului pentru Patrimoniul Etnologic şi Imaterial (CPEI).

Pentru ca o candidatură să fie luată în considerare, proiectul trebuie să beneficieze de susţinerea comunităţii vizate, condiţie care a fost îndeplinită atât în cazul brutarilor, cât şi al producătorilor de acoperişuri din zinc.