Mojicie fără frontiere: Șoșoacă lovește din nou, atacând o jurnalistă cu aberații și insulte fără noimă

Când rămâi fără argumente, începi cu atacurile la persoană. Diana Șoșoacă, senatoarea care a transformat circăria în doctrină politică, și-a făcut din nou numărul. De data asta, victima atacurilor sale a fost o jurnalistă care a îndrăznit să o confrunte cu faptele. Ce a urmat? Un spectacol grotesc, plin de insulte, insinuări și un delir verbal care ar merita inclus în manualele de dezinformare.

Alocațiile ucrainenilor și teoria conspirației made in Șoșoacă

Totul a început când Șoșoacă a aruncat pe piață o minciună sfruntată: că refugiații ucraineni primesc alocații de 3.700 de lei pe lună. O afirmație falsă, contrazisă de legislație și de realitate. În România, toți copiii, indiferent de naționalitate, primesc aceleași alocații – 292 de lei pe lună pentru cei peste 2 ani și 719 lei pentru copiii cu dizabilități. Dar de ce să lași adevărul să strice o manipulare bine pusă la punct?

De la fake news la jigniri ieftine

Întrebată de o jurnalistă cum își justifică minciuna, Șoșoacă nu doar că nu a răspuns, dar a trecut direct la atacuri personale. Printre perlele rostite, s-a insinuat că jurnalista ar fi „amanta lui Ciolacu” și că este „plătită” pentru a răspândi „minciuni globaliste”. Tipic pentru cineva care, în loc de argumente, aruncă invective în stânga și-n dreapta, ca un hooligan politic.

Strategia Șoșoacă: vociferare, circ și zero responsabilitate

Șoșoacă nu este la prima abatere. De-a lungul carierei sale politice, a transformat scandalul într-un mod de operare. Când nu blochează accesul la metrou sau nu trântește uși în nas diplomaților, se ocupă de altă misiune: răspândirea dezinformării și a urii. Orice întrebare logică, orice încercare de a o trage la răspundere pentru declarațiile sale, se lovește de un zid de mojicie și isterie.

Când va spune cineva „STOP”?

Acest tip de discurs toxic are efecte periculoase. Când un senator al României normalizează atacurile la persoană și propaganda mincinoasă, efectul se propagă în societate. Minciunile repetate devin „adevăruri” pentru cei care refuză să verifice faptele. Iar jurnalismul de investigație – una dintre puținele bariere rămase între manipulare și realitate – este ținta preferată a celor care vor haos.

Mojicia nu este un argument

Atacurile la persoană, insultele și manipularea nu sunt politică, ci teatru ieftin. Iar cei care le practică nu sunt lideri, ci zgomot de fond într-o societate care are nevoie disperată de claritate și adevăr. Până când Șoșoacă și cei ca ea vor fi lăsați să urle fără consecințe, vom avea un spațiu public dominat de zgomot, nu de idei. Iar asta nu ne putem permite.