Prima idee, este extrem de populară printre cetățenii americani este aceea că Statele Unite ar trebui să înceteze să mai acționeze ca polițist mondial. La urma urmei, asta înseamnă să cheltuiești mai puțini bani în străinătate și mai mulți acasă. Acesta este unul dintre punctele cheie ale politicii noii administrații. Dar o astfel de schimbare determină o tranziție de la o ordine mondială bazată pe reguli și acorduri (ceea ce este posibil doar dacă există o amenințare de constrângere pentru a se conforma) la o ordine mondială bazată pe forță. „Nu vom aprofunda subiectul securității comerțului și comunicațiilor mondiale, păzit de flotele americane, și rolul dolarului ca monedă de rezervă a lumii,” spune Pekar.
Este suficient să spunem că ideea de mai sus implică în mod clar un rol mai mic al Statelor Unite în afacerile europene și în primul rând în războiul ruso-ucrainean. Reducerea sprijinului american din 2025 încoace s-a produs chiar înainte de desfășurarea alegerilor.
Un Nixon inversat
A doua idee este aceea că principalul adversar al Statelor Unite este China. Această idee a devenit de multăvreme un curent în gândirea americană. Ideea că Rusia trebuie separată de China pentru a preveni ca China să devină prea puternică („Nixon inversat”) este împărtășită de o masă critică de intelectuali americani care influențează formarea politicii externe.
Pentru oricine înțelege puțin Rusia și China, această idee pare o nebunie, dar tradiția „studiilor ruse” din SUA a fost prea centrată pe Moscova de peste cincizeci de ani (cu mult înainte de prăbușirea URSS, amintiți-vă discursul „ cotlet în stil Kiev ” din 1 august 1991) pentru a vedea imposibilitatea acestei idei. Și, în general, „Nixonul invers” (Nixon a făcut odată eforturi pentru a rupe China de URSS, dar până atunci relațiile dintre cele două țări erau deja extrem de tensionate) se încadrează în ceea ce s-ar numi „orbirea” sau „unghiul mort al Occidentului”.
O idee a clasei politice din SUA care nu a funcționat niciodată
O concluzie de coșmar
„Pace prin forță”, o sintagmă a SUA ce vizează … Ucraina
În același timp, avem ideea (a cincea din prezenta enumerare) de a proclama un mare făcător de pace (pentru ca Trump să se califice la Premiul Nobel pentru Pace, cu șanse) și pentru ca acest lucru să se întâmple, războiul trebuie să se încheie rapid. Cum să faci asta fără a pierde una dintre părți, nimeni nu are idee.
O înfrângere a Rusiei este inacceptabilă din cauza necesității de a folosi Rusia împotriva Chinei, precum și din cauza riscurilor care sunt considerate inevitabile în Occident (deși în realitate nu sunt, așa cum a demonstrat 1991). Deci, există o singură cale de ieșire – înfrângerea Ucrainei. Expresia „pace prin forță”, după cum s-a dovedit, înseamnă nu constrângerea Rusiei, ci a Ucrainei.
SUA nu își arată puterea, ci… slăbiciunea
Cu toate acestea, presând pe cei slabi mai degrabă decât pe cei puternici, presând partea care se apără mai degrabă decât pe agresor, SUA nu se arată puternică. Deci, sarcina administrației americane este acum de a forța Ucraina să admită înfrângerea pe cont propriu cât mai curând posibil, liniștind astfel Rusia, îmbunătățind relațiile dintre SUA și Rusia și ruinând relațiile ruso-chineze și, de asemenea, trimițând un semnal Europei că de acum înainte trebuie să se ocupe de propriile probleme.
„Acum analizați toate evenimentele, cuvintele, gesturile, îmbrăcămintea, dispoziția, transcrierea, înregistrarea video din cadrul acestui sistem de idei și gândiți-vă ce alte opțiuni au existat, ce s-ar fi putut greși, unde am ratat șansele etc. Pentru a face acest lucru, este util să te pui în pielea fiecăruia dintre participanții la dramă – Zelenski, Trump, Vance – și să te gândești la ce ai face diferit, în funcție de obiectivele și limitările tale,” spune Pektar.
„Make America Great Again”?… Nu, doar un „Make America Small Again”
Dar, procedând astfel, SUA nu se arată puternică, ci slabă.
Din păcate, în 1945, când SUA a ales atunci, ca și acum, un acord cu Rusia nu a urmat nimic bun. Când SUA a cedat, au venit atunci 45 de ani de Război Rece și instaurarea Cortinei de Fier. A fost sacrificată Europa de Est, și inclusiv Polonia, pentru care s-a declanșat războiul (la care Rusia a participat din 17 septembrie 1939 ca țară agresoare, dar atunci, ca și acum despre agresiunea rusă se păstrează tăcerea). Acum este sacrificată Ucraina. Fiind o țară fostă sovietică se pune întrebarea dacă noua Cortină de Fier va cădea pentru„ a apăra” fostele granițe ale URSS. Cortina de Fier va cădea acum și peste Țările Baltice și Asia Centrală? Sau în sprijinul acestora va sări UE și NATO (partea sa europeană) și respectiv China (pentru statele din Asia Centrală).
Avem deci, nu un „Make America Great Again”, ci un „Make America Small Again”.