80 de ani de la guvernul Petru Groza: Paralele tulburătoare cu România de azi

Pe 6 martie 1945, România intra în plin sub controlul sovietic prin instaurarea guvernului condus de Petru Groza. A fost momentul în care masca „democrației populare” a fost pusă peste o țară sfâșiată de ocupația militară și de trădările interne. Astăzi, la 80 de ani distanță, realitatea ne lovește cu un fior istoric tulburător: ceea ce părea de domeniul trecutului revine sub alte forme, cu aceleași metode.

DIICOT a reținut șase persoane pentru trădare. În esență, ancheta sugerează că o rețea de agenți interni negocia ieșirea României din NATO și o schimbare de regim sub coordonarea intereselor rusești. Detaliile sunt halucinante, dar esența este aceeași ca în 1945: infiltrare, control asupra deciziilor strategice și subminarea suveranității naționale.

Să ne amintim că regimul Groza nu a fost doar rezultatul tancurilor sovietice, ci și al unei rețele de colaboratori locali – oportuniști, carieriști și trădători care s-au vândut pentru un loc în noua ierarhie. La fel și astăzi, vedem cum indivizi cu agende ascunse, parte a unei rețele de influență, lucrează împotriva intereselor naționale.

Un detaliu grăitor: cu două zile înainte ca DIICOT să facă aceste rețineri, Serviciul de Informații Externe al Rusiei (SVR) a emis un comunicat public. De când serviciile secrete dau mesaje politice pe față? Nu trebuie să fim naivi: scopul nu era să ne dezvăluie ce știam deja, ci să transmită un semnal către oamenii săi infiltrați în România. Mesajul era clar: „Strângeți rândurile, vine miliția.”

14:06 • ACTUALITATE

Gabriel Oprea îl apără pe generalul pro-rus cercetat de DIICOT pentru trădare: „Statul își umilește eroii”

12:03 • ACTUALITATE

Ce este Comandamentul „Vlad Ţepeş”, gruparea vizată de dosarul DIICOT, care vrea ieşirea din NATO şi schimbarea numelui ţării în „Geţia”

2025 nu este 1945, dar tare ne apropiem de un model similar de destabilizare. România pare o casă fără stăpân, unde rețelele de influență sunt mai bine organizate decât statul, iar idioții utili le netezesc drumul. Nu e nevoie de tancuri sovietice când ai trădători interni dispuși să saboteze totul pentru un pumn de arginți sau pentru o funcție bine remunerată.

Contextul

Pe 6 martie 1945, Guvernul Petru Groza a fost instalat în România, într-un context geopolitic marcat de apropierea sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial și de întâlnirea „Celor Trei Mari” de la Ialta, unde soarta regiunii a fost deja trasată. În luna martie, România a fost cuprinsă de o nouă eră politică, cu un guvern dominat de Frontul Național Democrat, format dintr-o alianță largă între comuniști, social-democrați, disidenți din partidele istorice și minorități. Acest guvern se prezenta ca „de largă concentrare democratică”, dar în realitate, a fost începutul instalării comunismului în țară.

Înainte de aceste evenimente, România fusese implicată în război de partea Germaniei Naziste, dar după înfrângerile de pe frontul de est și pe fondul avansului Armatei Roșii, s-a simțit nevoia unei schimbări. Pe 23 august 1944, regele Mihai a dat lovitura de stat împotriva mareșalului Antonescu, schimbând cursul politicii externe și întorcându-se împotriva Germaniei, aliându-se cu puterile occidentale. Însă România a ajuns rapid într-o situație de înfrângere, cu condiții dure impuse de ruși și cu o mare presiune pentru a plăti despăgubiri de război.

După căderea guvernului Antonescu, România a sperat să păstreze regimul democratic și să rămână sub protecția marilor puteri occidentale, dar, în realitate, acestea nu aveau niciun interes să protejeze țara. În octombrie 1944, Churchill și Stalin au semnat acordul de procentaj, stabilind zona de influență sovietică în Balcani, iar România a fost predată Rusiei. A fost începută o campanie intensă de propagandă, iar comuniștii au preluat treptat puterea, creând Frontul Național Democrat. Aceștia au contribuit la căderea guvernului generalului Sănătescu și au pus bețe în roate guvernului Rădescu, ultima încercare de rezistență democratică a României.

În februarie 1945, presiunea sovietică a crescut semnificativ, iar comuniștii au organizat o mare manifestare antiguvernamentală. La scurt timp după acest incident, reprezentantul sovietic Andrei Vîșinski i-a cerut regelui Mihai să-l demită pe Rădescu și l-a propus pe Petru Groza ca prim-ministru. Groza, deși nu era un comunist declarat, era perfect sub controlul sovietic și a fost folosit ca o marionetă în procesul de instaurare a comunismului în România.

Guvernul  Petru Groza, instalat pe 6 martie 1945, era format dintr-o adunătură heterogenă de oameni, fără coerență politică clară, dar cu un scop comun: servirea intereselor Moscovei și instaurarea unui regim comunist în România. În ciuda aparentei diversități, guvernul a fost o componentă esențială a procesului de sovietizare a țării, iar România a intrat astfel pe drumul socialismului brutal, sub influența directă a Uniunii Sovietice.