Comparațiile controversate între Donald Trump și regimul nazist: Istoricii analizează paralele și pericolele actuale

La 80 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, unii observatori din Statele Unite și din întreaga lume se întreabă dacă este relevant să facem comparații între Donald Trump și regimul nazist, se arată într-o analiză France 24.

Aceste analogii au fost intensificate de declarațiile controversate ale fostului președinte american, precum și de gesturile care au stârnit reacții puternice, cum ar fi salutul asociat cu simboluri naziste făcut de Elon Musk în timpul unei parade inaugurale pentru Trump. Unii istorici nu ezită să vadă paralele între Trump și Hitler, iar alții consideră aceste comparații exagerate.

În octombrie 2024, în timpul unei campanii prezidențiale, Donald Trump a subliniat că nu este nazist, răspunzând astfel acuzațiilor lansate de John Kelly, fostul său șef de cabinet, care îl considera fascist. Aceste declarații s-au adăugat unui șir de comentarii și comportamente care au condus la întrebarea: „Cât de asemănător este Trump cu Hitler?”.

Pentru istoricul Peter Hayes, profesor emerit la Universitatea Northwestern din Illinois, salutul făcut de Musk poate fi considerat un „salut nazist”. De asemenea, și fostul consilier Steve Bannon a fost acuzat de un gest similar, ceea ce a adus și mai mult în prim-plan comparațiile dintre Trump și liderii regimului nazist. Hayes recunoaște totuși că aceste comparații sunt „exagerate” în sensul că Trump nu vizează un grup etnic pentru exterminare, așa cum a făcut Hitler cu evreii. Cu toate acestea, istoricul observă că Trump demonstrează o „certitudine absolută cu privire la propriul său geniu” și o „determinație nemiloasă” de a înlătura orice obstacol în calea obiectivelor sale, comportamente care amintesc de stilul autoritar al liderului nazist.

16:04 • LIFESTYLE

În linie dreaptă: Ce semnifică noua obsesie a Melaniei Trump pentru vestimentația bărbătească

12:38 • Internațional

Criză fără precedent în SUA: Trump sfidează justiția și rescrie regulile puterii

Un alt punct de divergență între Trump și Hitler este viziunea asupra expansiunii teritoriale. Trump și-a exprimat ambițiile de a dobândi Groenlanda, o acțiune care a fost comparată cu politica de „Lebensraum” a Germaniei naziste, care visa să obțină teritorii pentru resurse esențiale. Hayes subliniază că ambițiile expansioniste ale lui Trump sunt legate de minerale, în timp ce Hitler viza resursele agricole și petroliere. Totuși, Christopher Browning, un alt expert în istoria nazismului, sugerează că acțiunile lui Trump sunt mai apropiate de „mentalitatea imperială” din secolul al XIX-lea decât de ideologia nazistă.

Istoricii subliniază, de asemenea, importanța de a nu suprasimplifica aceste comparații. Browning atrage atenția asupra faptului că Hitler era un ideolog cu viziuni rasiste clare, în timp ce Trump pare să fie mai motivat de dorința de putere personală și de controlul asupra unui sistem politic care îi servește interesele. „Trump este vanitos și solipsist, iar politica sa se bazează pe o nevoie constantă de adulație și pe o viziune limitată asupra realității”, explică Browning.

Pe lângă acestea, Paul Lerner, profesor asociat de istorie la University of Southern California, subliniază paralelele dintre limbajul lui Trump și cel folosit de dictatorii fascisti, precum Mussolini. Trump este adesea criticat pentru atacurile sale împotriva presei și pentru promovarea unui discurs violent, asemănător cu tactica de intimidare a regimurilor autoritare. Lerner observă, de asemenea, că Trump a reușit să-și creeze un „minister al propagandei”, în care presei ostile i se restrânge accesul, iar doar media care îl susțin beneficiază de acces privilegiat.

Aceste similitudini îngrijorătoare sunt completate de opinia Annei Berg, profesor de istorie la Universitatea din Pennsylvania, care consideră că atacurile lui Trump asupra mass-media reprezintă o amenințare directă la adresa adevărului și a transparenței, mult mai periculoasă decât orice control asupra informației din perioada nazistă. În opinia sa, aceste acțiuni pot amenința însăși funcționarea democrației americane.

În fața acestor evoluții, mulți istorici și politologi sunt pesimiști cu privire la viitorul democrației în Statele Unite. Anne Berg afirmă că „democrația americană este în pericol”, iar Paul Lerner consideră că sistemul politic american nu mai poate fi considerat funcțional, avertizând asupra unei posibile transformări în dictatură.

În concluzie, întrebarea dacă analogiile între Donald Trump și regimul nazist sunt justificate rămâne deschisă. Mulți istorici avertizează asupra riscurilor de a face comparații directe, însă nu pot ignora comportamentele și tendințele autoritare care încep să semene cu cele din perioadele cele mai întunecate ale istoriei. Analizând aceste paralele, ne aflăm într-un moment crucial, în care viitorul politic global ar putea fi influențat de lecțiile trecutului.