Un studiu inovator pune sub semnul întrebării paradoxul cancerului și al dimensiunii animalelor

Un nou studiu științific adresează o veche problemă din cercetarea medicală: legătura dintre dimensiunea animalelor și prevalența cancerului.

Până acum, se credea că animalele mai mari, având mai multe celule, ar fi mai predispuse la dezvoltarea cancerului, dar acest lucru nu s-a confirmat în majoritatea cazurilor. În schimb, cercetările recente sugerează o realitate mai complexă, scrie Ars Technica.

Ideea conform căreia animalele mari ar trebui să fie mai vulnerabile la cancer se bazează pe conceptul simplist că numărul mai mare de celule crește probabilitatea ca acestea să devină „rebele” și să dezvolte tumori. Astfel, se aștepta ca mamiferele de mari dimensiuni, cum sunt elefanții sau balenele, să fie „pline” de tumori. Însă, contrar așteptărilor, există numeroase exemple care sfidează acest raționament. De exemplu, papagalii perusi, de doar 35 g, sunt predispuși la cancer renal, în timp ce cerbii (care cântăresc până la 35 kg) au o incidență extrem de scăzută a cancerului, acesta reprezentând doar 2% din mortalitatea lor.

Fenomenul cunoscut sub numele de „paradoxul lui Peto” a fost formulat pentru prima dată în 1977 de către profesorul Sir Richard Peto, care a observat că animalele mari și cu viață lungă ar trebui să aibă o prevalență a cancerului mult mai mare, dar realitatea nu susține această ipoteză. Studiile de atunci au arătat că, pe unitatea de celulă, rozătoarele par a fi mult mai susceptibile la cancer decât oamenii, ceea ce sugerează că animalele mari au dezvoltat mecanisme naturale de protecție împotriva cancerului.

19:03, 18.02.2025 • Sănătate

Cum un pește ciudat ar putea ajuta în lupta contra cancerului

15:23, 14.02.2025 • Sănătate

În ce țară din Europa este cel mai probabil să supraviețuiești cancerului și de ce?

Printre aceste mecanisme de apărare se numără exemplul elefanților asiatici, care au o prevalență scăzută a cancerului și care posedă mai mult de 20 de copii ale unui gene supresor de tumori (TP53), comparativ cu o singură copie la oameni. Totuși, dovezile clare pentru o astfel de apărare naturală în rândul altor specii au fost până acum limitate.

Studiul recent, însă, contestă paradoxul lui Peto. Cercetătorii au utilizat o bază de date cuprinzătoare, care include informații despre prevalența cancerului în peste 260 de specii de amfibieni, păsări, mamifere și reptile, colectate de instituții de cercetare în domeniul faunei sălbatice. Folosind tehnici statistice moderne, cercetătorii au comparat prevalența cancerului între animalele studiate.

Rezultatele studiului au arătat că animalele de dimensiuni mari, într-adevăr, au o prevalență mai mare a cancerului comparativ cu cele de dimensiuni mai mici. Acest lucru a fost valabil pentru toate cele patru grupuri majore de vertebrate (amfibieni, păsări, mamifere și reptile), ceea ce contrazice interpretarea tradițională a paradoxului lui Peto. Cu toate acestea, cercetătorii au observat un alt fenomen interesant: ratele de evoluție mai rapide reduc riscul de cancer în rândul speciilor mai mari.

Această descoperire sugerează că, pe lângă numărul de celule și dimensiunea corporală, evoluția rapidă ar putea juca un rol semnificativ în protejarea unor specii mari împotriva cancerului. Astfel, studiul ridică noi întrebări și provoacă cercetătorii să reconsidere modelele tradiționale privind legătura dintre dimensiunea animalelor și prevalența cancerului.