Proclamația de la Timișoara a împlinit 35 de ani de la lansare: „Rămâne durerea neaplicării Punctului 8”

În martie 1990, Timișoara a înțeles că puterea a fost preluată de foștii comuniști, iar idealurile revoluției sunt în pericol. Așa a luat naștere Proclamația de la Timișoara, redactată de membrii Societății Timișoara. A fost citită de scriitorul George Șerban în Piața Operei.

Unul dintre articolele care le-a dat fiori foștilor comuniști a fost Punctul 8 al Proclamației. Acesta prevedea ca legea să interzică pentru primele trei legislaturi dreptul la candidatură al activiștilor comuniști și securiștilor.

Proclamația de la Timișoara, revenirea la democrație

Potrivit istoricului Sorin Ionescu, Proclamația de la Timișoara reprezintă revenirea României la democrație după 40 de ani de totalitarism.

„E importantă, pe de o parte, pentru că afirmă voința unei mari mase de români, iar pe de altă parte, pentru că stabilea principiile pe care România postdecembristă sau postcomunistă urma să le îmbrățișeze. Din păcate, nu au fost aplicate toate punctele acelei proclamații, în special ne referim la Punctul 8. Istoric nu putem să ne pronunțăm dacă era mai bine sau mai rău, dar sigur reprezenta un pas înainte în ruperea României de legăturile cu vechiul regim comunist. Din păcate, în anii ‘90, România nu a reușit să se împace cu istoria ei. Efectele au fost foarte simple: revenirea unei grup din foștii nomenclaturiști comuniști la conducerea României după 1990”, spune Sorin Ionescu.

Priviri amuzate ale parlamentarilor, la 10 ani după Proclamație

La rândul său, președintele Academiei de Advocacy, Radu Nicosevici, a declarat că Proclamația de la Timișoara este o amintire frumoasă. Totuși, rămâne durerea neaplicării Punctului 8.

„Noi, Academia de Advocacy, știm că am făcut un efort și am provocat o dezbatere pe tema asta în Parlamentul României. Lucrul ăsta s-a întâmplat la vreo 10 ani după. Mă uitam la privirile amuzate ale parlamentarilor de atunci.

Deci, din păcate, e un document istoric, o referință, dar nimic mai mult. Pentru noi a fost extraordinar că am ieșit la nivel național și internațional cu Proclamația de la Timișoara. Din păcate, a rămas doar o amintire frumoasă. Apropo de vremurile de astăzi, nici n-are sens să discutăm”, spune Radu Nicosevici.

„Discutăm doar de renumitul Punct 8. Știm foarte bine toată structura la care se referea Punctul 8. La ora asta, osatura, scheletul societății noastre. Hai să fim serioși, adică era formidabil dacă se îndeplinea, dar nicio clipă nu s-a pus problema să se aplice”

— Radu Nicosevici, declarație pentru Radio Timișoara.

La 35 de ani de la lansarea Proclamației, Societatea Timișoara și Primăria Timișoara au pregătit mai multe acțiuni. Una este lansarea pe traseu a unui tramvai inscripționat tematic de artistul Dan Perjovschi. Alta este o expoziție cu fotografiile lui Liviu Tulbure, realizate în primele luni ale anului 1990. Acestea ilustrau impactul pe care proclamația l-a avut în rândul timișorenilor.

Programul evenimentelor și declarații făcute de-a lungul celor 35 de ani, pe opiniatimisoarei.ro.

S-au exprimat în istoria noastră recentă în legătură cu Proclamația de la Timișoara:

• Regele Mihai I al României. „Proclamația scotea la iveală că există principii eterne, care se situează deasupra calculelor politice mărunte.”

• Ana Blandiana. „Cum ar fi fost dacă Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara ar fi devenit lege și ar fi învins? Atunci, la începutul tuturor posibilităților? Răspunsul este foarte greu de dat. Pentru că e dificil sau imposibil să-ți imaginezi o lume în care n-ai trăit niciodată.”

• Romulus Rusan. „Proclamația de la Timișoara a fost punctul de zenit al Revoluției Române.”

• Vladimir Tismăneanu. „Proclamația i-a isterizat pe nomenclaturiștii grupați în jurul tandemului Iliescu-Roman. Era și rămâne un text esențial pentru consolidarea democratică din România.”

• Marcel Tolcea. „Eu cred că ‘«strămoșul» Proclamației este Victor Rebengiuc. A făcut gestul de a aduce în Studioul 4 sulul de hârtie igienică pentru cuvenita igienă bucală.”

• George Șerban. „Textul (Proclamației) apare ca un amestec de vise conjuncturale, ale anului 1990, și aspirații neîmplinite încă. În contextul celor petrecute, era normal ca astăzi documentul să pară un gest revoluționar cumva romantic.”

• Lucian-Vasile Szabo. „Proclamația de la Timișoara este parte integrantă a Revoluției române din decembrie 1989. Programul politic pe care mișcarea revoluționară (…) nu l-a avut.”

• Daniel Vighi. „S-a năpustit peste noi istoria, deodată, fără să fim pregătiți… Se țineau tot soiul de întâlniri, unde toată lumea striga, se zbătea. Se împingeau pe la prezidii să-și spună părerea după decenii de muțenie politică impusă.”

Un moment de cotitură în viața noastră și a națiunii române

• George Lână. „Cu Proclamația, orașul-martir Timișoara se va putea făli și peste 100 de ani. Reprezintă un moment de cotitură în viața noastră și a națiunii române.”

• Smaranda Vultur. „Cei care au scris Proclamația au conceput-o ca program politic pe termen lung, ca parte a unei revoluții neterminate.”

• Ioan Stanomir. „Limba în care Proclamația este scrisă este o limbă eliberată de povara resturilor comuniste. Ea este o limbă a oamenilor liberi, destinată să vorbească despre libertate.”

• Harald Zimmerman. „Punctul 8 a avut succes și pentru că depășea cadrul enunțurilor de idei. Venea cu o propunere concretă. Legea electorală să interzică dreptul la candidatură al foștilor activiști comuniști și al ofițerilor de Securitate.”