Paradoxul Gavrilă: populism jalnic și gogoși cu miros de Georgescu

Anamaria Gavrilă reușește performanța rară de a transforma logica într-un puzzle absurd. Pe de o parte, își depune candidatura la alegerile prezidențiale din mai 2025. Pe de altă parte, declară răspicat că nu recunoaște legitimitatea acestora. Mai mult, își justifică intrarea în cursă printr-o promisiune bizară: dacă va câștiga, va „instaura” turul doi. Dacă tot e pe instauratelea… de ce să nu inventeze și turul 3? În care câștigătorul alegerilor din mai să joace o partidă de table cu o entitate AI și, dacă câștigă, să numească Președinte pe cine vrea mușchii lui/ei. Nu?

Să analizăm nonsensul acestei poziții:

1. Negi legitimitatea procesului, dar participi la el
   Dacă alegerile din mai sunt ilegitime, de ce candidezi? E ca și cum ai refuza să joci un meci de fotbal pe motiv că arbitrajul este corupt, dar totuși intri pe teren și speri să câștigi. Dacă ar fi consecventă, Gavrilă ar trebui să boicoteze scrutinul, nu să încerce să-l „câștige” pentru a-l modifica retroactiv.
2. Victoria într-un sistem „ilegitim” te legitimează?
   Dacă Gavrilă ar câștiga alegerile pe care le contestă, ar însemna că victoria sa este rezultatul unui sistem viciat, nu? Prin urmare, cum ar putea un președinte ales în mod „ilegitim” să devină garantul unui nou sistem „legitim”?
3. „Instaurarea” turului doi – o promisiune fără logică
   Gavrilă vrea să corecteze alegerile „furate” printr-un mecanism inexistent în actuala legislație electorală. Problema e că președintele nu are atribuții să schimbe, peste noapte, sistemul de vot. Doar Parlamentul poate modifica legislația electorală, iar orice schimbare s-ar aplica abia pentru următoarele alegeri.

Această candidatură pare mai degrabă o cascadorie electorală, menită să capitalizeze frustrările unei anumite categorii de electorat, decât o ofertă politică reală. În esență, Gavrilă cere votul cetățenilor pentru a anula chiar procesul prin care ar ajunge la putere. Un paradox de manual.

Juridic – imposibil:

Anamaria Gavrilă și fantezia „reinstaurării” turului doi anulat

Dacă argumentația Anamariei Gavrilă părea deja șubredă, devine complet absurdă în lumina realității juridice: alegerile prezidențiale din decembrie 2024, pe care ea vrea să le „reinstaureze”, au fost anulate de Curtea Constituțională a României (CCR). Iar deciziile CCR sunt definitive și irevocabile, nu niște opționale pe care un politician le poate „reseta” la propria discreție.

Așadar, la ce anume se gândește Gavrilă când promite că va „instaura” un tur doi care nu mai există?

1. O decizie definitivă nu poate fi anulată printr-o victorie electorală
   CCR a anulat scrutinul prezidențial din decembrie 2024, stabilind că noile alegeri trebuie organizate în mai 2025, după regulile actuale. Această decizie are forță de lege și nu poate fi modificată decât printr-o nouă hotărâre a CCR (ceea ce nu are temei legal) sau printr-o modificare constituțională (ceea ce nu poate face un președinte de unul singur).

2. Președintele nu poate „instaura” un alt tur de scrutin
   Chiar dacă ar câștiga alegerile, Gavrilă nu ar avea nicio putere de a impune organizarea unui nou tur de scrutin. Președintele României nu scrie legi, nu decide asupra procesului electoral și nici nu poate ignora o hotărâre a CCR. Singurul mod prin care ar putea forța un tur doi ar fi printr-o presiune politică asupra Parlamentului, ceea ce este improbabil, dat fiind că majoritatea formațiunilor politice recunosc actualul proces electoral.

3. Dacă nu recunoaște alegerile, ce face dacă le câștigă?
   Gavrilă se află într-o dilemă periculoasă: dacă va ieși pe locul doi, probabil va contesta alegerile și va spune că „i s-a furat turul doi”. Dar dacă, printr-un miracol, ar câștiga, va mai susține că alegerile sunt ilegitime? Sau legitimitatea scrutinului devine valabilă doar dacă rezultatul îi convine?

În realitate, promisiunea Anamariei Gavrilă este un exercițiu de populism gol de conținut, menit să atragă susținători frustrați de anularea alegerilor din 2024. Dar aceasta este doar o iluzie, pentru că nu există nicio cale legală prin care ea ar putea „instaura” un tur doi inexistent. În loc de o soluție concretă, ceea ce propune Gavrilă este doar o retorică vagă, lipsită de orice fundament juridic sau constituțional.