Prin ce artificiu au ajuns gazele de pe piața UE în Transnistria

Excelența Sa, ambasadorul R. Moldova la București, Victor Chirilă, invitat la Dialogurile Puterii, a vorbit despre traseul gazului care ajunge din UE în Transnistria, printr-un artificiu.

Uniunea Europeană a venit la sfârșitul lunii ianuarie cu o sumă de 30 de milioane de euro  destinate Republicii Moldova dar și  Transnistriei. Banii ne-au permis, de exemplu, timp de 10 zile (de la 1 februarie până pe data de 10 februarie), să procurăm noi, Republica Moldova, gaze naturale de pe piața Uniunii Europene, inclusiv din România și să alimentăm regiunea Transnistreană.

Ambasadorul R. Moldova la București explică faptul că după această perioadă de 10 zile Uniunea Europeană a venit cu un alt un pachet de 60 de milioane de de euro, dar regiunea Transnistreană, constrânsă de Kremlin, a refuzat să primească acest ajutor.

Și s-a recurs la o altă schemă, o schemă temporară care nu rezolvă problema. O companie înregistrată în Elveția dar deținută de un proprietar maghiar, a cumpărat gaze naturale de pe piața Uniunii Europene.

06:18, 24.02.2025 • ECONOMIE

Burduja: Proiectul Neptun Deep va consolida poziția României în rândul producătorilor de gaze din UE

06:41, 20.02.2025 • ECONOMIE

România, o scădere semnificativă a rezervelor de gaze. Burduja, adevărul despre problemele de aprovizionare

O altă companie faimoasă din Dubai achită aceste volume de gaze naturale cu banii primiți din Federația Rusă. Compania maghiară aduce gazul natural până la frontiera Republici Moldova. Republica Moldova la rândul său, duce gazul natural în Transnistria, dar cu patru condiții. (vezi video)

E.S. Victor Chirilă spune că, anul acesta, în Transnistria a fost o criză economică, nu umanitară, așa cum s-a vehiculat.

Anul acesta am avut o criză iarăși provocată de Federația Rusă care a oprit exportul de gaze naturale spre regiunea Transnistreană. Nu a fost o criză umanitară, așa cum s-a spus dar au fost probleme cu energia electrică în regiune. Instituții sociale nu au beneficiat de căldură, spitalele, școlile nu beneficiau de căldură. Oamenii de acolo au suferit, dar nu a fost o criză umanitară. A fost o criză economică. Noi am trecut astfel de criză la începutul anilor 90.  Este o criză pentru că regiunea Transnistreană înseamnă că nu a rezolvat dependența aceasta și urmează să o rezolve, evident, cu noi.