Reorganizare la Romsilva după modelul Caragiale
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2024/04/romsilva-1.jpg)
După scandalurile uriașe și repetate, trei dintre cei mai „eterni” directori de la Romsilva au făcut, de ochii lumii, un pas în spate, ceea ce demonstrează că reorganizarea acestei regii s-a făcut ca în „O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale.
PUTEREA a semnalat de nenumărate ori că Regia Națională a Pădurilor (RNP)-Romsilva a ajuns un sat fără câini, unde o serie de directori sunt „nemuritori” și mult mai bine remunerați decât un ministru sau premier (Cine sunt nemuritorii „miniștrii” ai Romsilvei). Ca atare, mai mulți directori cu remunerații de nabab au intrat în vizorul ministrului Mediului, Mircea Fechet. Însă eternii sforari din Romsilva, dar mai ales din spatele Consiliului de Administrație (https://www.puterea.ro/cine-
La vremuri noi, tot noi!
Trei dintre directorii cu greutate și vechime la Romsilva au fost schimbați din funcție. Este vorba de Liviu Pavel, directorul Departamentului Dezvoltare Regenerare, Ionuț Codruț Bîlea, directorul Departamentului Fond Forestier, și Sabin Bratu, directorul Direcției Comerciale. Astfel, în locul lor au fost numiți alți trei anonimi, foști subalterni ai celor demiși: Jean Vișan, Ciprian-Radu Bădescu și Bogdan-Dan Boghian. Practic, cei trei directori demiși – Liviu Pavel, Codruț Bîlea și Sabin Bratu – au făcut un pas în spate, dar, atenție, au rămas cu salariile de directori și tot ei conduc în continuarea regia. De ce? Pentru că noii directori nu mișcă-n front în fața celor demiși și, în plus, sunt cam paraleli cu noile funcții. Așadar, cei trei eterni directori ai Romsilva au făcut doar un pas în spate, dar adevăratul vătaf al regiei, Vasile Rusu, directorul Direcției Economice, omul susținut și garantat de baronul Gheorghe Flutur, a rămas pe funcție.
Ca atare, reorganizarea Romsilva făcută de directorul general interimar, Marius–Dan Sîiulescu, s-a făcut ca în „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”! Adică, la vremuri noi, tot noi!