Ce e acela un soroșist?

Dacă există un cuvânt care a fost transformat într-o etichetă magică, capabilă să elimine orice nevoie de argumente și să pună punct oricărei dezbateri, acela este „soroșist”. Răspândit mai ales în spațiul public din România și Europa de Est, acest termen a devenit o insultă generică, aruncată la întâmplare împotriva oricui îndrăznește să susțină idei progresiste, transparența sau drepturile civile. Problema? „Soroșist” nu înseamnă nimic concret, dar servește unor scopuri foarte precise.

17:49, 19.03.2025 • POLITICĂ

Anamaria Gavrilă, sancţionată de poliţiştii pe care îi chemase la Parlament să o scape de jurnalişti (VIDEO)

22:47, 17.03.2025 • POLITICĂ

Anamaria Gavrilă: Va rămâne în cursă cel care are cele mai multe şanse ca mişcarea suveranistă să reuşească

Un cuvânt fără definiție clară

Cei care folosesc termenul de „soroșist” nu se obosesc să-l definească. Într-o zi, este un activist care promovează drepturile omului. În alta, este un jurnalist care investighează corupția. Câteodată, este un profesor universitar care încurajează gândirea critică. Alteori, poate fi un politician care susține reforme europene. În esență, „soroșist” este o etichetă aplicată oricui deranjează status quo-ul unor grupuri de interese.

Dacă întrebi ce înseamnă mai exact, răspunsurile sunt vagi: „lucrează pentru Soros”, „vrea să distrugă valorile tradiționale”, „sprijină globalismul”. Dar cum anume? Prin ce acțiuni? În ce mod concret? Aici, explicațiile devin brusc neclare, iar argumentele dispar sub greutatea insinuărilor. Doamna POT, Anamaria Gavrilă, spune că nu știe ce e ăla un soroșist deși umblă cu termenul în veselie pe social media. Ieri, premierul Marcel Ciolacu a ținut să îi țină partea ministrului Energiei pentru că este atacat de ”ONG-urile lui Soros”.

Un instrument de manipulare

Lipsa de sens a termenului este tocmai ceea ce îl face atât de util. Fiind atât de vag, poate fi adaptat în orice context și aplicat oricui. Devine un mecanism convenabil de discreditare: în loc să se răspundă la argumente, se lipește rapid eticheta „soroșist” și se sugerează că respectiva persoană are o agendă ascunsă, dictată de un miliardar aflat la mii de kilometri distanță.

Aceasta este o strategie bine-cunoscută în manualul populismului. În loc să se discute despre fapte, se construiesc narațiuni. În loc de dialog, se oferă etichete. În locul dezbaterii, avem demonizare. Astfel, „soroșist” a devenit un cuvânt-cheie pentru propaganda celor care se tem de schimbare și care vor să reducă la tăcere vocile critice.

O fantomă inventată pentru a distrage atenția

Realitatea este că majoritatea celor acuzați că sunt „sorosiști” nu au nicio legătură cu George Soros. De cele mai multe ori, sunt doar oameni care cer mai multă transparență, mai multă responsabilitate și mai multă democrație. Eticheta este doar un pretext pentru a-i discredita fără a intra în fondul problemelor pe care le ridică.

Când un politician corupt este criticat, cel care îl critică este numit „soroșist”. Când un jurnalist expune abuzuri, devine „soroșist”. Când cineva vorbește despre drepturile omului, este „soroșist”. În acest fel, adevăratele subiecte de interes public sunt deturnate, iar discuția este mutată într-o zonă lipsită de substanță.

Un termen gol, dar eficient

În final, „soroșist” este un termen gol de conținut, dar plin de intenție. Nu explică nimic, nu definește nimic, dar reușește să stigmatizeze, să distragă atenția și să blocheze orice dezbatere reală. Este un instrument al manipulării, un refugiu pentru cei care nu pot sau nu vor să răspundă la argumente.

Adevărata întrebare nu este „cine sunt sorosiștii?”, ci „de ce unii se tem atât de mult de ideile progresiste, de transparență și de responsabilitate?”. Iar răspunsul la această întrebare spune mult mai multe despre cei care folosesc acest termen decât despre cei cărora li se aplică.