Nicușor se sondează singur: cifrele lui secrete zic că se bate cu Crin pentru acces în turul 2
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/03/Nicusor-Dan-_Inquam-Photos-Octav-Ganea.jpg)
Azi, la noi, dezbaterile electorale se poartă mai mult pe Facebook decât în agora, iar programul de guvernare se scrie pe genunchiul vreunui consilier PR. Vine, din nou, Nicușor Dan – omul care în mod paradoxal pare mereu dezordonat, dar vrea să ordoneze România. Ultima lui apariție e cât se poate de clară: în turul doi la prezidențiale va fi o încleștare între două lumi. Una pro-occidentală și una izolaționistă.
Ai zice că vorbește despre o piesă de teatru istoric, dar nu. E România, martie 2025.
Tabloul apocaliptic al unei bătălii morale
Nicușor Dan a ieșit public – calm, fără emfază, ca un profesor de analiză matematică care nu înțelege cum de lumea a dat greș la testul cu „+ și –”. Ne spune senin că, în baza propriilor sondaje, România se va turmenta în turul doi între două viziuni incompatibile: „una pro-occidentală și una izolaționistă”.
Totuși, Nicușor Dan nu ne oferă și sondajul propriu-zis. Astfel încât ne împinge spre concluzia că cifrele sunt, probabil, foarte asemănătoare cu cele ale sondorilor „de casă”.
E destul de clar, zicem noi
Aici nu mai vorbim de doctrine politice sau poziționări strategice. Nicușor o spune fără ocolișuri: e o alegere între lumea civilizată și o cavernă retorică cu tricolor în frunte și cuțit în spate.
Nu-l numește direct, dar toată lumea știe: izolaționistul e George Simion. Omul cu figură de haiduc politic și limbaj de șef de galerie. Un băiat agitat care vorbește des despre „românism”, dar prea puțin despre economie, educație sau infrastructură.
Crin sau Nicușor: cine-l oprește pe Simion?
Și aici vine dilema adevărată: care e candidatul „lumii bune”? Nicușor Dan se autopropune. Însă sondajele recente (inclusiv cel al lui Nicușor, deși acesta nu e disponibil) îl poziționează abia pe locul al treilea, cu Crin Antonescu (adus din pensie cu defibrilatorul politic al PSD-PNL) în fața lui.
Crin pare ieșit din alt deceniu. E nostalgic, rafinat în exprimare, dar rupt de electoratul tânăr. E ca o carte prăfuită din bibliotecă – valoroasă, dar ignorată. În schimb, Nicușor are aerul celui care vine din underground-ul urban, cu ochelari de programator și cu principiile bine împachetate în Excel.
Și totuși, poate el mobiliza votul masiv necesar ca să intre în turul doi? Asta e întrebarea.
Lasconi: planul B e elegant, dar improbabil
În cazul în care el ajunge la Cotroceni, spune că o vede pe Elena Lasconi candidând la Primăria Capitalei. O recunoaște ca „foarte competentă”. De fapt, e un soi de compliment cu dublu scop: îl validează pe el ca lider generos, dar și pe ea ca variantă „de rezervă”.
Realitatea e că Lasconi, deși are o imagine bună, nu are structura organizatorică necesară să preia Bucureștiul fără o mobilizare serioasă din partea dreptei unite – un basm electoral pe care nu-l mai crede nimeni.
USL-ul pe invers
Declarațiile lui Nicușor Dan sunt și un atac mascat la alianța PSD-PNL-UDMR. El vorbește despre nevoia unei coaliții exclusiv pro-occidentale, sugerând implicit că actualul USL 2.0 joacă la două capete: unul spre Bruxelles, celălalt spre audiențele lui Simion.
Cine e pro-occidental în 2025? Unii l-ar pune și pe Ciolacu pe listă doar pentru că dă noroc cu Ursula. Ba chiar și Ponta are accese de pro-occidentalism moderat. Dar, în fond, pro-occidentalismul e o etichetă pe care fiecare și-o lipește după interes. Nu?
Sondajul invizibil, narațiunea foarte vizibilă
Știrea, cum am precizat, n-are cifre. Are doar o declarație care pare gândită atent. Nicușor Dan nu comunică haotic. Alege să vorbească despre alegeri în termeni etici, geopolitici, ba chiar existențiali. Aduce pe masă o schemă simplă: eu sau haosul. O Românie în continuare în UE sau o țară condusă de un tip care vrea să-i „jupoaie de vii” pe membrii BEC.
Președintele matematic și fantoma turului doi
Nu-i rău ca strategie. Nu prea are partid în spate, dar are electorat urban și o imagine de independent credibil. Nu e bombastic, dar pare onest. Nu are carismă, dar are calcule.
Și în politică, uneori, asta e tot ce trebuie ca să intri în turul doi.