Cum a rămas Vladimir Putin fără vodca lui preferată: povestea unei bătălii legale orchestrate la București

România devine scena unei confruntări epice pentru drepturile asupra unuia dintre cele mai emblematice branduri de vodcă din lume: Stolichnaya. Această poveste implică oligarhi ruși, procese interminabile și o luptă acerbă pentru controlul asupra băuturii preferate a președintelui rus, Vladimir Putin.

De la Moscova la București: drumul sinuos al vodcii Stolichnaya

Totul începe în anii ’90, când Yuri Shefler, un miliardar rus născut în Oriol, decide să achiziționeze de la statul rus drepturile asupra unor branduri celebre de vodcă, printre care și Stolichnaya. În cadrul procesului de privatizare, Shefler plătește suma modestă de 285.000 de dolari pentru aceste mărci, pe care ulterior le înregistrează prin compania sa, SPI Group, în peste 130 de țări. Producția este mutată în Letonia, iar Stolichnaya continuă să fie promovată ca o vodcă rusească autentică.

Vladimir Putin intră în scenă

Odată cu ascensiunea lui Vladimir Putin la putere, Kremlinul decide să recupereze controlul asupra brandurilor naționale de prestigiu. În 2002, autoritățile ruse emit un mandat de arestare pe numele lui Shefler, acuzându-l de amenințări la adresa unui oficial guvernamental în contextul disputelor legate de Stolichnaya. În loc să cedeze, Shefler își continuă activitatea din afara Rusiei, devenind un critic vocal al regimului Putin. În 2024, un tribunal rus îl declară „extremist” și dispune confiscarea activelor sale din Rusia, sub acuzația de sprijinire a forțelor ucrainene și discreditare a celor ruse.

Bătălia legală ajunge la București

În România, disputa pentru drepturile asupra mărcii Stolichnaya capătă accente dramatice. Sojuzplodoimport, companie de stat rusă controlată de regimul Putin, inițiază un proces împotriva Spirits Product International Intellectual Property, parte a SPI Group deținut de Shefler. Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) este și el implicat în acest litigiu complex. După ani de procese, Curtea de Apel București decide recent să trimită cazul spre rejudecare, prelungind astfel incertitudinea asupra drepturilor de comercializare a vodcii în România.

Rebranding în semn de protest

Ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina din 2022, Shefler decide să rebranduiască Stolichnaya în Stoli, dorind să se distanțeze de regimul de la Moscova. Deși numele se schimbă, designul sticlei și rețeta rămân neschimbate, iar Stoli continuă să fie prezentă pe piețele internaționale, inclusiv în România.

O luptă care continuă

Disputa pentru Stolichnaya nu este doar o simplă bătălie comercială, ci reflectă tensiunile geopolitice și luptele pentru influență economică dintre Rusia și opozanții săi. În timp ce Vladimir Putin pierde accesul la vodca sa preferată, România devine un teren neutru unde se desfășoară această confruntare complexă. Rămâne de văzut cum va evolua situația și cine va deține, în final, drepturile asupra acestui brand legendar.

Ce-i cu vodca?

Eeee, vodca… acel lichid clar care arde gâtul, trezește spiritele și, în mod paradoxal, e considerat „neutru” în gust. Dar adevărul e că vodca nu e doar o băutură — e o cultură, un mit, o unealtă geopolitică, o muză și uneori o armă. Hai s-o deșurubăm împreună:

De ce ne place vodca?

1. Pentru că e simplă. La bază, vodca e doar apă și alcool etilic purificat, distilat din orice are amidon: cartofi, cereale, sfeclă, chiar și struguri. Dar această simplitate e înșelătoare – în mâini pricepute, devine poezie distilată.
2. Pentru că merge cu orice. Shoturi, cocktailuri, infuzii cu ardei iute, cătină, miere sau mentă? Vodca nu judecă. Nu vrea să domine gustul, ci să-i dea libertate.
3. Pentru că e parte din ritual. În Rusia, Polonia sau Ucraina, vodca e parte din ospitalitate. Nu poți refuza un shot când intri în casa cuiva, fără să pari suspect. În Balcani, se bea la pomeni, nunți, botezuri. E acolo când se moare și când se naște.
4. Pentru că are acea aură de pericol și decădere poetică. Un scriitor rus fără o sticlă de vodcă lângă mașina de scris? E ca un cowboy fără pistol. Dincolo de stereotip, vodca are o aură romantică, decadentă, a omului care bea ca să-și amorțească metafizica.

De ce o asociem cu Rusia?

Pentru că rușii au făcut din vodcă un brand național, la fel cum italienii au făcut din espresso religie. Deși Polonia, Ucraina și Belarus revendică și ele originea licorii, Rusia a știut s-o „vândă” cel mai bine cultural.

• Țarul Ivan cel Groaznic a fondat prima tavernă cu vodcă (tzar-approved) în 1533.
• În URSS, vodca era subvenționată de stat și a fost, pentru multă vreme, cea mai sigură formă de evadare pentru omul sovietic.
• Stalin o considera instrument de război: soldații primeau porția zilnică de 100g de „frontovaya 100” (vodcă de front).
• E parte din mitologia colectivă: toți știm clișeul cu rusul care bea un litru de vodcă și apoi repară un tanc cu sârmă și blesteme.

Această băutură a devenit simbolul omului rus: rece, aparent impasibil, dar exploziv pe dinăuntru.

Ce alte țări fac vodcă bună?

Polonia – patria vodcii artizanale:

• Aici se bea din sec. XV și există o mândrie națională în rețetele moștenite.
• Celebrele mărci: Belvedere, Żubrówka (cu fir de iarbă de bizon în sticlă), Wyborowa.

Ucraina – stil rustic, autentic:

• Vodca ucraineană are un caracter mai „pământesc”, cu note de grâne și mineralitate.
• Cele mai bune se distilează la scară mică, cu rețete de familie.

Suedia și Finlanda – precizie nordică:

• Branduri ca Absolut (Suedia) sau Finlandia oferă vodcă super-filtrată, gheață lichidă în sticlă. Au dus „curățenia” vodcii la nivel de artă minimalistă.

Letonia și Lituania – rafinament baltic:

• Mai puțin cunoscute, dar produc vodcă de calitate, adesea cu infuzii locale.

Franța – da, ai citit bine:

• Grey Goose e distilată în regiunea Cognac. E marketing deluxe, dar și calitate de top.

SUA și Canada – new wave:

• Au explodat micro-distileriile artizanale, cu vodcă din porumb, sfeclă, sau chiar lapte (!).

Dar România?

România n-a avut o tradiție „oficială” de vodcă – noi eram cu țuica, rachiul, palinca și alte minuni. Totuși, în perioada comunistă, vodca a fost omniprezentă, produsă în uzinele statului și prezentă la orice protocol. Azi, avem branduri ca Stalinskaya, care profită subtil de fanteziile balcanice cu „vodca rusească” și face treabă bună la raft.

N-ai cum să n-o iei în seamă!

Vodca e o oglindă rece și transparentă a lumii care o bea. Rușii au făcut din ea o identitate națională. Est-europenii o consideră sângele care circulă între generații. Iar restul lumii a început s-o aprecieze în cocktailuri, baruri de lux sau ca simbol ironic al „estului sălbatic”.

E o băutură cu un suflet tăcut – dar care vorbește tare în stomac. Și uneori în geopolitică.

Și poate, mai important decât tot, vodca e băutura care ne aduce pe toți la aceeași masă, fie că suntem oligarhi, scriitori deprimați sau oameni simpli care vor să uite o zi grea. Sau, în cazul lui Putin, un președinte furios că n-are voie să-și bea Stolichnaya în liniște.