„Șacalul din Constanța” – câți ani de închisoare îi vor da judecătorii?

Nicolae Mitrea. Un nume care până de curând nu spunea nimic. Astăzi, în fața instanței, acest bărbat din Năvodari și-a recunoscut fără ezitare faptele: două femei ucise cu sânge rece, pentru niște mașini de lux și câteva bijuterii.

Un criminal cu sânge rece, o familie complice și două vieți curmate pentru bani și bijuterii

Două vieți spulberate, două mame, două ființe omenești care, indiferent de ocupația lor, nu meritau să fie vânate ca niște animale, ucise și aruncate în zone izolate din județul Constanța, ca niște pungi goale.

Porecla de „Șacalul” nu e o exagerare de presă. E prea puțin. Pentru că adevărul e și mai tulburător: nu a acționat singur. Lângă el, în această poveste de coșmar, se află o femeie – partenera lui – și fiul acesteia, un copil de 15 ani, care, potrivit dosarului, l-a ajutat să transporte unul dintre cadavre. Da, ai citit bine. Un adolescent cu sânge pe mâini. La propriu.

Metoda: vânătoarea prin anunțuri online

„Servicii de escortă”. Asta era momeala. Anunțuri bine ticluite, postate de femei care încercau să-și câștige traiul într-o lume în care opțiunile sunt adesea puține, iar riscurile – uriașe.

Nicolae Mitrea le contacta, le atrăgea în locuri izolate, apoi le omora. Simplu, sec, ca într-o operațiune mecanică. Un animal cu față de om, care a înlocuit empatia cu instinctul de pradă.

Nu a fost un impuls, o crimă pasională, un accident. A fost o strategie. O schemă. O „afacere” cu victime.

Cum ajunge un copil să ajute la transportul unui cadavru?

În lumea de azi, ne-am obișnuit să vedem adolescenți pierduți în TikTok și Call of Duty. Dar în Năvodari, într-un apartament care părea banal din exterior, un puști de 15 ani trăgea de picioarele unei femei moarte, alături de mama sa și de „Șacalul”.

Nu știm dacă a fost șantajat, speriat, îndoctrinat. Știm doar că a participat. Și asta e, poate, cea mai grea imagine de digerat din tot dosarul. Nu doar un dublu asasinat. Ci și un copil furat de pe orbita normalității, împins în haos și groază.

Recunoașterea în fața instanței. Urmează condamnarea. Dar și trauma colectivă.

Toți cei trei inculpați și-au recunoscut faptele. Nu mai e nimic de demonstrat. Nu e mister. Nu e dezbatere. Urmează doar verdictul formal.

Pentru Nicolae Mitrea, se cere închisoare pe viață, o pedeapsă care, sincer, nu echivalează niciodată cu oroarea comisă. Pentru parteneră și pentru fiul acesteia, se deschid alte căi de judecată. E greu de imaginat ce fel de destin va avea acel copil. Ce tip de om poate deveni după ce a fost martor și complice la așa ceva.

Și întrebarea de final, pe care nimeni nu are curajul s-o pună public:

Cum e posibil să se întâmple asta într-o societate care pretinde că e normală, civilizată, sigură?
Unde sunt fisurile care transformă un om într-un ucigaș în serie?
Cum de o familie poate deveni un trio al crimei, al disocierii totale de umanitate?
Ce fel de educație, justiție, servicii sociale, semnale lipsesc — ca să putem ajunge până aici, fără ca nimeni să oprească mașina crimei înainte să calce pe cadavre?

„Șacalul din Constanța” nu e doar un titlu de presă. E un semn de întrebare colosal. Un avertisment. Un simptom al unei boli sociale care nu țipă, dar ucide.

Iar dacă acest caz nu ne face să ne întrebăm ce fel de țară suntem, ce fel de oameni suntem și ce fel de copii creștem, atunci n-avem nici o scuză.