Ciolacu îl face zob pe Băsescu, cu gheață, whisky și vorbe grele

A fost odată ca niciodată, pe vremuri tulburi și încă neînțelese, un matelot devenit președinte care strângea bilețele secrete, își bea whisky-ul cu plăcere și își dădea adversarii jos din funcție cu un simplu oftat prezidențial. Astăzi, același personaj – Traian Băsescu – s-a trezit vorbind de crize, de demisie și de guvernări ratate, cu ochii fixați spre premierul Marcel Ciolacu.

„Turnător ordinar” vs „demisionează!” – un nou duel de mahala între epoci politice care nu se pot ierta

Doar că Marcel – omul foarte multor secrete, crescut la școala loialității de partid – nu e tocmai omul care înghite gălușca în tăcere. Așa că a explodat. Și nu oricum, ci cu un atac de presă care sună a film de acțiune dublat pe VHS:

„Turnător ordinar! Nu mai ești bun nici să le arăți oamenilor cum se prepară whisky-ul cu gheață!”.

Țipătul ăsta a declanșat o întreagă stare de urgență în studiourile de televiziune și a readus în prim-plan un spectacol de care românii nu se satură niciodată: „politica în chiloți”, cu certuri ca la birt, dosare vechi și bălăcăreli fără conținut.

Ciolacu a continuat seria acuzațiilor, menționând:

1. „Vorbești fără rușine de datorii, când tu ai tăiat pensiile și salariile românilor, ai crescut TVA la 24% și ai adus FMI în România!”
2. „Vorbești fără rușine de economie, când tu ai adus cea mai mare criză economică din istoria modernă a României.”
3. „Vorbești fără rușine de justiție, când ești cel mai corupt președinte din istorie.”

De unde a plecat totul? Cine-a aprins fitilul?

Băsescu a aruncat primul borcan cu murături, insinuând că actuala guvernare e un eșec, că România e „cuprinsă de crize” și că „singura soluție decentă e demisia lui Ciolacu”. Un atac clasic, cu iz de manual politic pentru începători.

Doar că Ciolacu nu a gustat deloc ironia. Într-un răspuns curat-murdar, a invocat trecutul de colaborator al fostului președinte:

„Tu, turnător ordinar, n-ai ce vorbi despre morală! Ești ultimul om care poate da lecții.”

Și, ca în orice scenetă care se respectă, replica a fost încheiată apoteotic, cu glumița despre whisky cu gheață, semn că până și băutura devine armă când miza este mare.

„Chiloțeala”: metoda tradițională de distragere a atenției

Dincolo de glume, spectacolul e toxic. Nu fiindcă ar fi dur – ci pentru că e irelevant și ridicol. În loc de teme mari (educație, energie, siguranță națională, inflație, impozite), avem dueluri verbale între doi politicieni care poartă în spate poveri grele: unul, trecutul de turnător și celălalt, un prezent înecat în prea multe promisiuni.

„Chiloțeala” e genul de circ pe care-l vedem când nu se mai pot discuta lucruri serioase. Când vrei să eviți subiectele dure, scoți scandalul de sub masă și-l arunci în presă. Publicul, obosit și amuzat, aplaudă, râde și trece mai departe. Exact ce își doresc toți cei implicați.