Cum va reuși Trump să treacă nevătămat prin războiul tarifelor
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/04/5dc79e7e-6724-4be9-ac64-77cfbfa685f0.png)
Anunțul președintelui Donald Trump privind tarifele istorice impuse la nivel global a șocat multe guverne, dar, în loc să se opună cu o reacție rapidă și coordonată, majoritatea țărilor au adoptat o atitudine prudentă. Cu excepția Chinei și câtorva răspunsuri izolate din partea unor aliați, reacțiile din întreaga lume au fost mai degrabă rezervate, cu oficiali care vorbesc despre „răspunsuri calibrate” și menținerea unui „cap rece”. Mulți speră că diplomația va reuși să-l determine pe Trump să renunțe la tarifele sale, scrie Politico.
Această abordare nu este întâmplătoare. Deși ar putea părea că guvernele ar trebui să reacționeze ferm, majoritatea consideră că acționarea rapidă și unită nu ar face decât să escaladeze conflictul cu administrația americană. „De ce nu există o reacție coordonată?”, este întrebarea pe care o ridică mulți observatori internaționali. Răspunsul este simplu: fiecare stat își protejează propriile interese economice și strategice, iar colaborarea globală pentru a combate tarifele impuse de Trump nu este ușor de realizat.
De fapt, fiecare țară își calculează cu atenție pașii, sperând să obțină un acord favorabil fără a risca un conflict deschis cu Statele Unite. Este mai probabil ca aceste guverne să negocieze în mod discret și să încerce să obțină excepții de la tarifele impuse, decât să formeze un front unit pentru a combate politica lui Trump. „Nu vrei să fii ultimul care ajunge la un acord cu Trump, pentru că vei fi cel care va avea cel mai mult de suferit”, explică un diplomat străin care, sub protecția anonimatului, a discutat despre aceste dileme.
Cu toate acestea, în ciuda acestor strategii discrete, este clar că Trump nu pare să fie deranjat de presiunea globală. De fapt, pare că nu îi pasă prea mult de reacțiile externe. În loc să se simtă intimidat, președintele american continuă să adâncească politicile sale protecționiste. În a doua sa perioadă de mandat, obiectivul său pare să fie o restructurare completă a economiei americane, o mișcare care, pentru el, poate deveni o problemă de moștenire. De altfel, Trump a fost cunoscut pentru abordările sale economice provocatoare, crezând că deficitele comerciale ale SUA sunt o dovadă că alte națiuni „jefuiesc” America, chiar dacă, în realitate, deficitul comercial nu funcționează în acest mod.
Una dintre întrebarile fundamentale pe care și le pun acum experții este: Ce prag de durere va fi suficient pentru a-l face pe Trump să se răzgândească? Economia SUA este masivă și diversificată, iar această dimensiune îi permite să absoarbă șocuri economice semnificative. Efectele economice ale tarifelor ar putea fi resimțite abia după câteva luni, însă întrebarea rămâne dacă aceleași efecte vor determina o schimbare de comportament la nivelul administrației americane.
În teorie, o coaliție globală de țări unite împotriva tarifelor ar putea să îl facă pe Trump să revină asupra măsurilor sale. Cu toate acestea, realitatea politică internațională face ca acest scenariu să fie puțin probabil. Istoricul global de lipsă de solidaritate, chiar și în fața unor crize comune (cum ar fi pandemia de COVID-19), sugerează că un front unit de țări va fi greu de realizat. De exemplu, în ciuda speculațiilor, China nu a reușit să formeze o alianță comercială cu Japonia și Coreea de Sud, țări cu care are relații adesea tensionate.
Uniunea Europeană reprezintă o excepție, fiind deja pregătită să adopte seturi de tarife de represalii, dar și ea a optat pentru o abordare graduală, sperând la o posibilă negociere. În schimb, Canada și Mexic, care deja au fost lovite de unele tarife impuse de Trump, aleg o abordare mai precaută, în speranța că vor obține excepții suplimentare de la tarifele impuse.
Este important de menționat că Trump nu este ușor de distras din calea sa. De-a lungul primelor sale mandate, președintele a demonstrat o disponibilitate de a ignora opiniile externe și a continuat să implementeze politici controversate, chiar și atunci când au existat previziuni sumbre privind efectele acestora. Deciziile sale, precum retragerea din acordul nuclear cu Iranul sau recunoașterea Ierusalimului ca capitală a Israelului, au avut consecințe semnificative, dar nu au avut întotdeauna impactul imediat așteptat.
Pentru Trump, riscul de a „testa sistemul” este calculat și pare că, până acum, nu a fost nevoit să plătească prețul acțiunilor sale. De asemenea, în timp ce reacțiile internaționale sunt importante, cel mai mare obstacol pentru Trump ar putea veni din propriul său partid politic. Când, și dacă, republicanii vor simți presiunea din partea alegătorilor lor, aceștia vor putea pune capăt politicii tarifare. Până atunci, Trump va continua să pună în aplicare un plan economic care nu pare să se abată prea curând de la cursul său.
În concluzie, chiar dacă există voci care susțin că Trump va trebui să suporte consecințele tarifului său global, până acum, el a demonstrat o abilitate surprinzătoare de a face față presiunilor internaționale. Reacțiile timide ale altor guverne și jocul calculat al intereselor proprii sugerează că Trump ar putea „scăpa” cu politica sa economică mai mult decât mulți ar anticipa.