De pe scaunul prezidențial, în spatele gratiilor. Un fost șef de stat, condamnat pentru corupție alături de soția sa

Fostul președinte al statului Peru, Ollanta Humala, și soția sa, Nadine Heredia, au fost condamnați la 15 ani de închisoare pentru spălare de bani, într-un caz ce zguduie din temelii încrederea în clasa politică sud-americană. Decizia a fost pronunțată marți de către un tribunal peruan și are legătură directă cu megascandalul de corupție cunoscut sub numele „Odebrecht” – una dintre cele mai vaste rețele de mită și influență din istoria modernă.

Corupție și campanii electorale unse cu milioane de dolari

Instanța i-a găsit vinovați pe Humala și pe Heredia de acceptarea unor contribuții ilegale în valoare de 3 milioane de dolari din partea companiei braziliene Odebrecht, bani folosiți pentru finanțarea campaniilor electorale din 2006 și 2011. Judecătorul Nayko Coronado a dispus imediat arestarea fostului lider peruan, prezent în sala de judecată, iar pentru soția sa – care a absentat la pronunțare – s-a emis un mandat de arestare.

19:34, 02.04.2025 • ACTUALITATE

Poliţişti de la Rutieră şi Locală, vizaţi de o anchetă pentru corupţie. Percheziţii în Bucureşti şi Ilfov

08:12, 16.03.2025 • Internațional

Cronica săptămânii internaționale. Lumea nu doarme: de la jocul de-a pacea până la scandalul de corupție din PE

Procurorii solicitaseră inițial pedepse și mai aspre: 20 de ani pentru Humala și 26 pentru Heredia. Acuzațiile nu se rezumă la banii primiți de la Odebrecht. Ancheta a scos la iveală și faptul că aproximativ 200.000 de dolari ar fi fost trimiși de fostul președinte venezuelean Hugo Chavez pentru campania din 2006 – bani pe care cuplul i-ar fi folosit în mod ilegal, inclusiv pentru investiții personale mascate sub aparența unor achiziții imobiliare.

Un fir roșu de corupție care leagă patru președinți

Pe parcursul anchetei, Humala și Heredia au respins vehement toate acuzațiile, susținând că procesele sunt motivate politic. Avocații fostului președinte au anunțat deja că vor contesta hotărârea în instanțele superioare.

Condamnarea lui Humala nu este un caz izolat. Odebrecht a recunoscut că între 2005 și 2014 a plătit cel puțin 29 de milioane de dolari mită oficialilor peruani pentru a obține contracte publice. De-a lungul timpului, nu mai puțin de patru foști președinți ai statului Peru au fost implicați direct în acest uriaș scandal de corupție.

Alan Garcia, lider cu două mandate, s-a sinucis în 2019 când poliția a venit la el acasă pentru a-l aresta.

Alejandro Toledo, președinte între 2001 și 2006, a fost condamnat în 2023 la peste 20 de ani de închisoare pentru acceptarea de mită în valoare de milioane de dolari.

Pedro Pablo Kuczynski, care a condus țara între 2016 și 2018, se află în continuare sub investigație.

Keiko Fujimori, fiica fostului dictator Alberto Fujimori și candidată în mai multe rânduri la președinție, a petrecut 16 luni în arest preventiv în cadrul aceluiași dosar Odebrecht.

Odebrecht – rețeaua globală a mitei

Scandalul Odebrecht a depășit de mult granițele Braziliei. În 2016, compania a recunoscut oficial că a distribuit peste 788 de milioane de dolari mită în mai mult de zece țări din America Latină, dar și în Africa. În schimbul acestor sume, firmele sale primeau proiecte publice uriașe de infrastructură – drumuri, poduri, hidrocentrale – unele dintre ele niciodată finalizate.

Pentru a încheia anchetele internaționale, Odebrecht a fost de acord să plătească penalități de 3,5 miliarde de dolari către autoritățile din Brazilia, Statele Unite și Elveția. Însă reputația firmei și a zeci de lideri politici implicați a fost iremediabil compromisă.

Humala a ajuns la putere în 2011, cu sprijinul stângii și pe fondul unei retorici anti-corupție, promițând reforme și transparență. Învingând-o pe Keiko Fujimori în turul doi, el părea simbolul schimbării pentru o societate obosită de abuzuri și inegalitate. Astăzi, acea imagine s-a prăbușit sub greutatea dovezilor și a condamnării.

Condamnarea lui și a soției sale confirmă un adevăr amar: în Peru, ca în multe alte țări, lupta împotriva corupției nu este un slogan de campanie, ci o luptă reală pentru supraviețuirea democrației. Un sistem în care toți președinții unei generații ajung în fața justiției spune multe despre profunzimea crizei și despre nevoia urgentă de reformă.