CNSAS- Gardianul trecutului sau instrumentul fricii politice? Avram Gal: Justiția memoriei se face cu adevăr până la capăt sau nu se mai face deloc

Vicepreședintele PSD Cluj, Avram Gal, a lansat un semnal de alarmă profund și incomod despre rolul și rostul actual al CNSAS – Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Potrivit acestuia, instituția care ar fi trebuit să servească memoria colectivă și transparența trecutului comunist a fost deturnată din misiunea ei și transformată într-un mecanism discret, dar eficient, de reglare politică a conturilor.

Avram Gal- Antonescu a fost victima CNSAS

Avram Gal susține că deconspirarea nu mai este de mult un act de justiție morală, ci un instrument de control al carierelor politice. CNSAS a devenit, în opinia sa, o instituție care nu acționează independent, ci este „activată” în funcție de interesele momentului, în special în perioadele preelectorale, când „adevărul” despre un candidat poate influența semnificativ opțiunile electoratului.

11:36 • POLITICĂ

Avram Gal: Parteneri de fațadă, torționari de facto: mesajul lui Marco Rubio spulberă propaganda de la București

11:56, 15.04.2025 • POLITICĂ

Diplomația românească, un pericol? Avram Gal, despre cum a fost România umilită: Exact asta au făcut Radu Ioanid și Andrei Muraru

Un caz recent ilustrativ este cel al fostului lider liberal Crin Antonescu. Deși instituția a concluzionat că nu a fost colaborator al Securității, a lansat în spațiul public o informație veche, legată de o declarație dată în 1988 împotriva unui coleg.

Dincolo de verdictul oficial, ceea ce a contat a fost suspiciunea indusă, care a servit perfect intereselor politice ale adversarilor săi. Avram Gal subliniază că acesta este doar un exemplu dintr-un șir lung de manipulări subtile sub forma „adevărului administrativ”.

„CNSAS este subordonat formal Parlamentului, dar în realitate, componența sa este profund influențată politic. Cei 11 membri sunt numiți de partide, nu pe bază de competență sau integritate, ci de loialitate și „utilitate” electorală. Nu întâmplător, în ultimii ani, CNSAS a fost reactivat brusc în preajma alegerilor, în special când candidații incomozi trebuie „pătați” public.

Avram Gal, despre Băsescu, Enache și dosarele uitate „din greșeală”

Liderul social-democrat atrage atenția și asupra unui alt caz emblematic: Traian Băsescu. Acesta a fost declarat oficial colaborator al Securității abia în 2022, după ce și-a încheiat toate funcțiile publice importante. Deși informațiile existau în arhivele CNSAS încă din 2006, abia după 16 ani instituția a emis o concluzie. Gal întreabă retoric: „De ce s-a așteptat atât? Cine a ținut dosarul pe loc și de ce?”

Și mai grav, adaugă el, este cazul lui Marian Enache, actualul președinte al Curții Constituționale, despre care presa a scris că ar fi avut un dosar de rețea la Securitate. CNSAS a emis o adeverință de necolaborare, dar dosarul a dispărut între timp. Pentru Gal, acest episod nu mai este o simplă coincidență, ci dovada că arhivele sunt „curățate” după criterii politice, nu istorice.

„Traian Băsescu a fost declarat colaborator al Securității abia în 2022, după ce își încheiase ambele mandate de președinte și mandatul de europarlamentar. Informația exista în arhivele CNSAS încă din 2006, dar a fost „activată” 16 ani mai târziu. Ce s-a întâmplat în acest interval? S-a așteptat momentul politic potrivit sau unda verde de la alt nivel?

Deși CNSAS este instituția legal abilitată să gestioneze trecutul Securității, nu are acces la întreaga arhivă a fostului aparat represiv. La peste 35 de ani de la căderea comunismului, zeci de mii de dosare – cele mai sensibile, cele despre rețele din magistratură, armată, economie sau presă – se află încă în custodia SRI”, a continuat Avram Gal.

Cine ține întrerupătorul? Răspuns: SRI

Deși CNSAS este, teoretic, instituția care ar trebui să aibă în mâini trecutul Securității, realitatea este mult mai complicată. Gal afirmă că adevăratul control asupra memoriei naționale îl deține SRI, care nu a predat nici până astăzi întreaga arhivă a fostului aparat represiv. Și nu e vorba de dosare neimportante, ci de cele mai sensibile – cele care conțin informații despre rețelele din justiție, armată, presă și economie, din timpul regimului comunist.

Vicepreședintele PSD Cluj formulează dur această relație: „CNSAS îți promite lumină, dar SRI ține întrerupătorul. Și nu-l cedează.”

În opinia lui Avram Gal, România evită cu grijă ceea ce democrațiile solide fac cu determinare. El aduce în discuție cazul fostului președinte american Donald Trump, care a lansat un program amplu de desecretizare a arhivelor CIA și FBI, subliniind dreptul cetățenilor de a cunoaște istoria completă, oricât de incomodă ar fi.

În România, spune Gal, nimeni nu cere desecretizarea totală. Nimeni nu vrea reformarea radicală a CNSAS. Pentru că, în realitate, sunt încă oameni de protejat sau de șantajat.

„Aceste documente nu sunt păstrate pentru siguranță națională. Ele sunt păstrate pentru siguranța sistemului. În aceste dosare se regăsesc – potrivit tuturor indiciilor – părinții, unchii, bunicii sau mentorii direcți ai celor care astăzi conduc România, fie în servicii, fie în partide, fie în instituții cheie. A dezvălui acest trecut înseamnă a destabiliza prezentul. Sau, mai bine zis, a-l expune.

„CNSAS îți promite lumină, dar SRI ține întrerupătorul. Și nu-l cedează.”

Lecția americană: ce a făcut Trump, România evită cu grijă

În SUA, fostul președinte Donald Trump a declanșat o campanie sistematică de desecretizare a arhivelor CIA și FBI, inclusiv în dosare sensibile precum cel privind asasinarea lui JFK. Argumentul: cetățenii au dreptul să știe tot despre istoria abuzurilor instituțiilor de forță.

În România, o astfel de abordare pare imposibilă. Nimeni nu cere desecretizarea totală a arhivelor. Nimeni nu cere încheierea misiunii CNSAS. Pentru că încă sunt persoane de protejat. Sau de șantajat. Iar până nu dispare întreaga generație care a crescut cu „unitatea militară de informații în familie”, nimeni nu va da liber trecutului”, a explicat oficialul.

Ce e de făcut? Propuneri pentru salvarea memoriei

Avram Gal nu se limitează la critică, ci formulează și o serie de propuneri concrete pentru reformarea CNSAS. Printre ele:

• Predarea integrală a arhivelor către CNSAS, fără excepții operative.
• Depolitizarea instituției, prin selecția membrilor pe bază de concurs public, fără implicarea serviciilor.
• Publicarea criteriilor de selecție a dosarelor analizate, pentru a asigura transparență.
• Stabilirea unui termen final pentru încheierea misiunii – anul 2030, după care CNSAS ar trebui restructurat sau desființat.
• Audit anual public, supravegheat de o comisie parlamentară dedicată.

În concluzie, Avram Gal consideră că CNSAS nu mai este o unealtă a adevărului, ci o extensie a unui sistem care protejează trecutul doar atunci când prezentul are ceva de pierdut. Timp de peste două decenii, instituția a fost captivă între promisiunea memoriei și realitatea unui control politic subtil, dar constant.