Pacea în Ucraina, viziunea suveraniștilor români: cum ar încheia războiul niște muhaiele cu tricolor la gât

Cum și-ar imagina suveraniștii noștri o „pace dreaptă”: cu hărți decolorate, termeni obscuri și „susținere morală” transmisă prin telepatie patriotică?

Dacă i-ai întreba azi pe toți suveraniștii de serviciu din România – de la cei cu mustăți cu ideologie la cei care scot live-uri din subsolul blocului – cum ar trebui să se termine războiul din Ucraina, ți-ar răspunde, probabil, așa:

„Păi, pace, frățioare! Pacea românească, d’aia curată, cu suveranitate, tradiții, fără NATO, fără UE, fără Zelenski și, dacă se poate, cu niște pupături pe obrazul matern al Rusiei.”

19:15, 23.02.2025 • Război Ucraina

Volodimir Zelenski: „Sunt gata să renunț la funcția de președinte, dacă asta garantează pacea în Ucraina”

Pentru acești descurcăreți ai gândirii suverane, pacea înseamnă exact opusul justiției: un fel de plecăciune ceremonioasă în fața celui care a tras primul. Dar să-i ascultăm și să le oferim spațiu, căci doar așa înțelegem cât de adâncă poate fi fosa logicii politice românești.

Planul suveranist pentru Ucraina – în zece pași și doi neuroni

1. Zelenski să-și ceară scuze. Pentru că a deranjat pacea mondială și a refuzat „să se înțeleagă bărbătește” cu Putin. „Ce e atâta scandal, dom’le, că n-a intrat în Moldova… încă!”
2. Crimeea? Păi, a fost a Rusiei, nu? Așa zicea și o broșură luată de la taraba de ziare a lui Cozmin Gușă. Dacă a fost, de ce s-o mai scoatem acum din cămară?
3. DNR și LNR? Să rămână așa, că nu-i frumos să destrami familia. „Sunt și ei ruși, și dacă vor să fie bătuți în limba lor, să li se permită!”
4. Neutralitate garantată de… România! Da, da, ni s-ar înmâna o hârtie, să ne punem și noi ștampila pe o pace istorică. Eventual într-un han, cu sarmale și pălincă de la Gheorghe Funar.
5. Retragerea armelor occidentale. „Să plece americanii din Ucraina și din România! Să nu mai vedem rachete care ne țin în viață, că ne deranjează liniștea spirituală.”
6. Să interzicem propaganda LGBT, că d-aia s-a supărat Rusia. O logică demnă de casă de nebuni, dar susținută cu voce gravă de „influenceri geopolitici” cu IQ-ul sub prețul unui bidon de motorină.
7. Introducerea limbii ruse ca limbă maternă în Ucraina. Că „așa e tradiția slavă”, iar tradiția e sfântă, mai ales când nu o înțelegi.
8. Zelenski să fie înlocuit de cineva „mai așezat”. Adică un tip cu cravată, care nu face glume, și care acceptă ideea că frontierele sunt sugestii.
9. Ucraina să plătească despăgubiri pentru că a supărat Rusia. Da, da, să vină cu banii jos! Dacă n-ar fi tragic, ar fi banc de Revelion cu Badea Cârțan.
10. România să medieze conflictul. Prin „liderii suveraniști” care nu știu trei cuvinte în limba engleză, dar sunt experți în geopolitică după 7 postări pe Telegram și o țuică băută cu generalul Izmană.

Geopolitică de tip glumă proastă

Cei care se uită la acest război prin ochelari de plastic luați de la benzinărie văd totul în alb și roșu (al Rusiei), cu dungi tricolore doar când e vorba de panouri electorale. Au văzut harta Ucrainei, au zis „prea mare!” și au început să taie cu pixul, ca niște chirurgi beți la conferință.

Pentru ei, pacea nu înseamnă dreptate, ci „să se termine odată, că ne-ați plictisit cu războiul vostru.” Mai ales că le-a căzut și internetul de două ori în ultima lună, și e clar că NATO e de vină.

Zelenski e „agitat”, Putin e „șahist”, iar România… se uită în oglindă și repetă lozinci

În viziunea lor, Zelenski e prea emoțional. Se agită, strigă, cere arme. E lipsit de „moderație slavă”. În schimb, Putin e „strateg”, „calculat”, „șahist”. Iar Lavrov, ce să mai vorbim, e diplomat cum era Cezar Preda orator.

Iar România? România, în visul acestor suveraniști, devine un fel de Elveție de Măgurele: neutră, sfătoasă, liniștită, cu un singur microfon, pe care îl pasează între George Simion, Diana Șoșoacă și Călin Georgescu, în funcție de rotația astrelor și a sondajelor.

Pacea după mintea unui tractorist geopolitic

Suveranistul român nu vrea pace în Ucraina. El vrea doar să se simtă și el geopolitic. Vrea să i se spună „analist”, să fie chemat la televizor, să explice că „Putin e provocat” și că „NATO a întins coarda”. El e fratele de sânge al logicii strâmbe, verișorul cu propagandistul de Telegram și finul hoțului cu cravată galbenă.

Așa că, dacă mâine Zelenski ar zice „am semnat pacea, dar Rusia își păstrează ce a ocupat”, acești „români patrioți” ar ieși pe Facebook cu postări de genul: „Bravo, în sfârșit un pic de înțelepciune! Să ne vedem de granițele noastre!” Asta în timp ce România se scufundă încet, în aplauzele ticăloșimii.

E chiar momentul istoric perfect să punem mâna pe „ceva”!

Doar așa scrie în Codul Moral Neaoș™: Dacă doi se ceartă, al treilea… sapă discret un tunel spre lada cu zaharicale. Iată cum ar arăta „interesul național” văzut cu ochiul pofticios al unui politician român cu suflu geopolitic de mahala:

Ce-ar putea încherpeli România din această pace?

1. Bucovina, frate!
   „Nu e normal să rămână acolo, la ucraineni! Istoric vorbind, ne aparține, iar conflictul actual ne oferă… cum să zic… o deschidere.” E genul de discurs pe care îl susțin marii experți în geopolitică de pe TikTok. O Bucovină „reîntregită” ar aduce puncte în sondaje, like-uri pe Facebook și, evident, potențiale contracte pentru asfaltări suveraniste.
2. Coridor de siguranță pentru… turismul românesc.
   Ce ar fi dacă, între Galiția și Maramureș, România ar cere un „spațiu tampon de relaxare strategică”? „Să ne putem duce liniștiți turiștii până la muntele Hutsul și să băgăm niște grătare ”de pace”, cu cântăreți de pe la noi.”
3. Participare la reconstrucție. Cu dedicație.
   „Dom’le, dacă tot se face pace, măcar să ne dăm și noi o semnătură acolo, pe vreun acord de reconstrucție. Avem firme serioase, avem oameni pregătiți. Avem și firme de casă. Adică… de stat.” Cum ar fi să câștige „Strabag de România” o licitație pentru refacerea Irpinului, cu un pod lung, frumos și… prăbușibil în cinci ani?
4. Să fim garanți ai păcii. Cu uniforme roz, de pază privată.
   Să trimită România 200 de „observatori militari” – îmbrăcați ca în filmele cu soldați serioși – în Kosovo. Din ăia cu lanterne, walkie-talkie și băieți care mai vin cu șoferul de la primărie. Să dăm bine în poze, dom’le! Să arătăm că și noi contribuim! Eventual cu steagul mare, pe jeep, să nu uităm de glorie. Poate și niște ”amazoane” clubiste de la Șoșo, călare și ele pe ce s-o găsi.
5. Preluarea simbolică a unui sat abandonat, să avem și noi „Satu Păcii”.
   „Un sat, ceva mic. Unde să punem o placă, să facem un festival cu salam de Suveranitate și o horă cu stegulețe în aer.” Să scrie pe pancartă: România a contribuit la pace. Cu un sat și un cort de campanie. Satul se poate redenumi Mititeii Mici.
6. O autostradă cu fonduri din pace.
   Pace, război, uragan, nu contează – orice ocazie e bună pentru a cere bani de autostradă. Cu propunerea: Coridorul de pace M3 – Kiev – Suceava – Pașcani – capăt în glorie la Dărmănești. Desigur, nu va fi construită, dar hârtiile vor circula până la apusul civilizației.

Așadar:

România, dacă e să se bage în jocul ăsta, o face cum știe mai bine: cu călcâiul pe hartă, ochiul la subvenții și bugetul într-un portbagaj cu diplomatul deschis. Din păcate, în realitate, nu va ciupi nimic dacă stă pe margine. Dar muhaielele suveraniste visează: să ne dea și nouă cineva ceva, că doar am stat cuminți la graniță și am urlat la NATO, nu?