Ce spune Biblia despre Iuda, apostolul care l-a trădat pe Mântuitor

În Evanghelii, rolul lui Iuda este menționat adesea ca fiind cel de „casier” al grupului, întrucât gestiona punga comună a discipolilor. Evanghelia după Ioan l-a descris ca fiind, totodată, și hoț deoarece ar fi furat din banii comuni (Ioan 12:6).

În Biblie există două relatări despre Iuda, apostolul care l-a trădat pe Iisus. Povestea acestuia este una dintre cele mai cunoscute, dar și cele mai controversate. Nume lui Iuda Iscarioteanul,  unul dintre cei 12 apostoli ai Mântuitorului, provine de la localitatea Keriot. Având în vedere acest detaliu, Iuda a fost singurul dintre toți apostolii care nu era originar din Galileea.

Cele două versiuni despre sfârșitul lui Iuda

Potrivit Evangheliei, apostolul a fost măcinat de remușcări după ce Iisus a fost condamnat la moarte. El a încercat să returneze cei 30 de arginți preoților, spunând: „Am greșit vânzând sânge nevinovat”. După ce arginții au fost refuzați, Iuda i-ar fi aruncat în templu, după care s-ar fi spânzurat.

Într-o altă variantă, din Faptele Apostolilor, se spune că Iuda ar fi cumpărat el însuși țarina și, căzând cu fața în jos, a plesnit în două, iar organele i s-au vărsat.

Momentul trădării lui Iuda este asociat cu Miercurea Mare, când apostolul a acceptat plata pentru a-L preda pe Iisus autorităților religioase.

Vezi și: Rugăciunea care te protejează de necazuri: trebuie rostită în Vinerea Mare

Semnificația celor 30 de arginți

În timp, cei 30 de arginți au ajuns un simbol universal al trădării, dar și al vânzării valorilor sacre. Aceștia apar atât în artă și literatură, cât și în limbajul cotidian.

În schimb, în literatură, Iuda este un simbol al unui om slab și manipulat. Totuși, în cazul romanelor, filmelor și pieselor de teatru, rolul său a fost reinterpretat. Scrierile au sugerat, uneori, că Răstignirea și, implicit, mântuirea, nu ar fi existat fără trădarea lui.

Povestea acestuia rămâne o lecție importantă despre alegeri și responsabilitate, dar și remușcare și sensul mântuirii. El întruchipează omul care a ales, în locul iertării, calea disperării după ce a făcut o greșeală.