Brânză Brie sau drob: ghidul de supraviețuire în supermarket pentru cei care nu se îndoapă cu miel de Paște

Nu toată lumea vrea să-și petreacă Paștele cu burta-n sus după o luptă corp la corp cu mielul, pasca și ouăle roșii. Unii, mai rebeli din fire, mai cu fițe sau mai europeni în gusturi, aleg o seară liniștită, cu vin roșu sec, jazz în surdină și o ”bătaie cu brânză”. La figurat, evident – deși uneori, în funcție de Brie-ul ales, s-ar putea ajunge și la scandal.

Brânza Brie. Elegantă, moale, cu crustă albă catifelată și un miros discret de pajiște umezită de ploaie. Brânza care pare că-ți șoptește „je suis délicate”, dar care, când e prost aleasă, îți poate transforma platoul gourmet într-un dezastru ambalat în plastic.

Hai să vedem cum alegem cu cap, cu nasul și cu bun-simț un Brie comestibil din supermarket, fără să cădem în capcana brânzei care promite Franța și livrează contrafăcături de Dâlga.

Ce este, de fapt, Brie-ul? Și de ce e așa de lăudat?

Brie-ul e un soi de aristocrat printre brânzeturi. Vine din regiunea Île-de-France, are denumire de origine controlată (DOP), și se face din lapte crud sau pasteurizat, în funcție de cât de rigid e statul care-l exportă. Tradițional, se mănâncă la temperatura camerei, când interiorul e moale, cremos, cu o ușoară tentă de nucă și ciupercă sălbatică. Crusta albă, din mucegai Penicillium candidum, nu doar că se mănâncă, dar e considerată deliciul suprem de către cunoscători.

Problema e că supermarketul românesc nu e piața de brânzeturi din Lyon. Și nu toate Brie-urile de pe rafturi merită să-ți fie invitate la masă.

Când Brie-ul promite, dar nu livrează

Ai văzut ambalajul. Scrie mare „BRIE”, cu un font franțuzesc, aproape că auzi acordeonul și vezi Tour Eiffel-ul în fundal. Îl iei acasă, îl lași un pic pe masă să „respire”… și când muști, simți o textură de cauciuc, un gust plat, și o crustă care pare că s-a certat cu tot ce înseamnă noblețe culinară.

De ce? Pentru că ai luat un Brie de fabrică, făcut pe bandă rulantă, cu lapte diluat și pasiune zero. Cu cât brânza e mai ieftină, mai tare și mai anonimă, cu atât șansele să-ți strice seara de „degustare” cresc.

Mic ghid de supraviețuire printre Brie-urile din comerț

1. Verifică eticheta ca pe un CV

Dacă scrie „Brie de Meaux” sau „Brie de Melun”, e un semn bun. Asta înseamnă că vine dintr-o zonă recunoscută pentru calitate. Dacă scrie doar „Brie” și în rest e vag, suspectează-l.

2. Scutură-l ușor și apasă-l discret

Un Brie decent trebuie să fie moale, dar să-și păstreze forma. Dacă e betonat, înseamnă că e prea tânăr. Dacă e moale ca un iaurt uitat în soare, s-ar putea să fi trecut pe la „Paștele trecut”.

3. Mirosul contează. Mult.

Trebuie să aibă o aromă plăcută, de ciuperci, pământ reavăn sau chiar smântână fermentată. Dacă te izbește un miros de amoniac, fugi. Sau păstrează-l pentru dușmanii tăi.

4. Prețul nu minte

Un Brie bun costă. Nu neapărat cât un kilogram de trufe, dar sigur mai mult decât o telemea de capră fără capră. Un preț corect înseamnă materie primă de calitate și proces de maturare făcut cum trebuie.

Brie-ul și vinul: o poveste de dragoste care cere respect

Vinul roșu sec și Brie-ul se înțeleg minunat, dar doar dacă fiecare își respectă partea. Nu turna vin de 100 de lei peste un Brie de 9,99 ron. Se ofensează. Și invers, un Brie fin nu merită însoțit de un vin care miroase a geam de Dacie ud.

Recomandare: un Pinot Noir delicat, un Merlot matur sau chiar un Shiraz obraznic. În combinație cu Brie-ul potrivit, rezultatul e o explozie elegantă de savoare, nu o simplă gustare.

Ce mai merge pe un platou cu Brie?

• Struguri negri – pentru dulceața lor subtilă
• Nuci sau migdale crude – pentru textură
• Pere feliate – pentru contrastul fructat
• Un pic de miere sau dulceață de ardei iute – dacă vrei să impresionezi

Și nu uita de pâine: o baghetă ușor crocantă, o felie de pâine cu maia sau chiar crackers artizanali. Fără biscuiți din cutie cu aromă de carton, te rog.

Concluzie cu mucegai nobil

Dacă te-ai săturat să mănânci miel cu senzația că ai participat la un concurs de rezistență fizică, poate e momentul să schimbi registrul. Brie-ul – ales cu cap – e mai mult decât o brânză. E o experiență. E Franța într-o felie. E un „je ne sais quoi” care te face să-ți amintești că gustul e o formă de cultură.

Și poate, doar poate, Paștele nu înseamnă doar miel, ouă și pască. Poate înseamnă și o seară tihnită, cu brânză bună, un vin care-ți vorbește frumos și o conversație care n-are nevoie de burți pline ca să fie memorabilă.