Norvegia luptă să-și salveze ghețarii. Oare observă și gașca lui Trump ce se petrece acolo?

Când lumea se topește, unii pun zăpadă, iar alții pun gaz pe foc. Norvegia luptă cu dispariția ghețarilor, în timp ce legiunile lui Trump visează la SUV-uri, grătare și Apocalipsa pe fast-forward.

În nord, oamenii muncesc să salveze un ghețar. În vest, se râde la glume cu „încălzirea inventată de chinezi”

Pe muntele Galdhøpiggen, în inima Norvegiei, muncitorii trag tunuri cu zăpadă artificială peste ghețarul Juvfonne, în speranța că vor încetini topirea. Efort colosal, costuri mari, dar și un gest simbolic de o frumusețe tragică: omul care își recunoaște greșelile și încearcă, cu ce mai poate, să repare.

La câteva mii de kilometri distanță, în America lui Trump și ai lui, realitatea e alta. Acolo, schimbările climatice sunt fie o conspirație, fie o glumă proastă. Acolo, dacă spui „ghețarii se topesc”, ți se răspunde cu: „Da, și am și eu ceva gheață topită în whisky.”

Lumea se topește în direct, dar jumătate din planetă face scroll

Nu e o figură de stil: ghețarii planetei se retrag, se subțiază, dispar. Iar cu ei dispar surse vitale de apă, echilibre climatice și întregi ecosisteme. În Norvegia, cercetătorii monitorizează cu precizie evoluția acestui fenomen. În Statele Unite, congresmeni aleși democrat spun că „nu putem nega știința”, iar colegii lor republicani le răspund: „Dar putem să nu o ascultăm.” E clar de ce. Industriile extractive încă merg binișor, chiar dacă Planeta sângerează puternic.

E o schizofrenie planetară: într-o parte a lumii se pompează zăpadă, în alta se pompează ignoranță.

Trumpismul climatic: ideologia în care Pământul e doar o scenă pentru selfie-uri

Pentru gândirea trumpistă, planeta nu e un ecosistem fragil, ci un platou de filmare. Un peisaj de fundal pentru discursuri despre „măreția Americii”, despre libertatea de a polua, despre industria cărbunelui ca simbol patriotic. Iar dacă moare o pădure, să moară cu spectacol. Dacă crapă un ghețar, să crape în direct pe Fox News.

Ideologia aceasta nu e doar stupidă. E letală. Pentru că în vreme ce unele guverne încearcă să încetinească Apocalipsa, altele își fac selfie-uri de pe marginea prăpastiei, cu hashtaguri gen #MakeEarthMeltAgain.

De ce contează ghețarul ăsta din Norvegia?

Pentru că e simptomul unei lumi în care unii trag să salveze ce se mai poate, iar alții râd de cei care trag. Ghețarul Juvfonne e doar un exemplu: un loc unde zăpada e produsă artificial ca un pansament peste rana deschisă a Pământului.

Dar e mai mult decât atât. E o întrebare tăcută adresată umanității: Chiar nu ne pasă?

Detalii esențiale din teren: ghețarul Veslejuvbreen și cursa contra topirii

• Ghețarul Veslejuvbreen, situat pe Galdhøpiggen — cel mai înalt vârf al Norvegiei (2.469 m), este supranumit „acoperișul Norvegiei”.
• Autoritățile norvegiene pompează anual 700.000 de metri cubi de zăpadă artificială pentru a-l conserva. Acțiunea a început în 2022 și continuă ca o soluție de avarie pentru un fenomen catastrofal.
• Per Arne Vole, directorul centrului de schi local:
  

  „Doar în timpul mandatului meu, s-a micșorat cu 17 metri. În opt ani, nu va mai fi niciun ghețar aici dacă nu începem acum să pulverizăm zăpadă.”

• Obiectivul lor este să mențină centrul de schi funcțional până în 2050 — după această dată, modelele climatice devin „mult mai incerte”.
• Profesorul Rune Strand Ødegård, de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie:
  

  „De fapt, nu există altă soluție. Dar chiar și așa, pe termen lung, ghețarul va dispărea.”

• Topirea e deja vizibilă: ghețarul nu mai poate fi văzut de turiștii aflați la baza muntelui.

În octombrie 2024, orașul arctic Tromsø a înregistrat cea mai caldă temperatură din ultimii 100 de ani — un indiciu clar al accelerării încălzirii globale chiar în nordul extrem.

Și România? Ce face România?

România nu pompează zăpadă. România pompează promisiuni. Proiecte europene bifate doar pe hârtie. Legi de mediu fără dinți. Și politicieni care zic „cu natura suntem prieteni”, dar taiem pădurile la ras, cu tot cu urs.

Și mai grav: o bună parte a electoratului e gata să voteze partide care nu doar că ignoră clima, dar chiar o detestă. În gândirea suveranistă de Dâmbovița, clima e o invenție a Sorosului. Iar dacă vrei să salvezi un copac, înseamnă că urăști țara. Absurditatea devine program politic.

Concluzie pentru cei care mai gândesc

În fața noastră, planeta se topește. Se surpă. Se schimbă. Unii oameni pompează zăpadă. Alții pompează bullshit.

Norvegia, cu toată zăpada ei artificială, ne oferă o lecție de umilință: nu contează dacă e prea târziu, contează dacă mai încerci.

Restul lumii ar face bine să se trezească. Să nu aștepte ca ultimul ghețar să se topească în liniște, acoperit cu urări de Paște, declarații de iubire pentru Diesel și citate fals biblice despre „domnul care a făcut pământul pentru noi”.

Pentru că, dacă tot ce rămâne din planeta asta e un glob de sticlă cu fulgi artificiali… atunci merităm exact ce ni se întâmplă.