„Don’t Cry for Me Argentina!” Ce îi reproșează lumea politică argentiniană Papei Francisc

Papa Francisc a fost adesea în centrul conflictului politic în țara sa natală, Argentina. Un amplu articol a fost dedicat de cotidianul italian, Il Post, implicării în viața politică și relațiilor complicate cu guvernele argentiniene, de când era arhiepiscopul Jorge Mario Bergoglio până când a devenit Papă.

„În perioada în care trăia încă în Argentina și era lider iezuit și arhiepiscop de Buenos Aires, a intrat în controverse politice foarte amare, iar ca papă nu și-a vizitat niciodată țara natală, spre deosebire de cei doi predecesori ai săi, Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea”, spun ziariștii de la Il Post, citând surse argentiniene.

A fost sau nu Papa Francisc un peronist?

Peronismul este marea mișcare populistă care a dominat politica argentiniană în ultimii 80 de ani. Este o doctrină și o practică aparținând lui Juan Peron, om politic argentinian.

S-a spus despre Jorge Mario Bergoglio că, din punct de vedere politic, în Argentina, este văzut „ca un peronist de dreapta, adică un conservator social, un populist politic și un tradiționalist când a fost vorba despre drepturi și realizări sociale”.

16:46 • LIFESTYLE

Apartamentul modest în care a trăit Papa Francisc după ce a refuzat reședința oficială de la Palatul Apostolic

14:31 • Internațional

Papa Francisc și moștenirea ambiguă în ceea ce privește rolul femeilor în Biserică

Argentinienii recunosc faptul că Bergoglio a trăit cumpătat și a fost mereu aproape de cei mai săraci și dezavantajați oameni.

Nu a susținut deschis JUNTA

În 1973, la vârsta de 36 de ani, a fost numit în Ordinului Iezuit din Argentina și Uruguay. Trei ani mai târziu, în Argentina a avut loc o lovitură de stat și puterea a fost luată de JUNTA condusă de trei ofițeri ai forțelor armate: generalul Jorge Rafael Videla, amiralul Emilio Eduardo Massera și generalul de brigadă Orlando Ramón Agosti.

„Războiul murdar” din Argentina a fost numele folosit de junta militară. Se apreciază că între 9000 și 30000 persoane au fost ucise sau făcute dispărute, fapte care, în mare parte, nu au fost raportate oficial. Junta a rămas la putere până în 1983.

„În acei ani, Biserica argentiniană menținea o relație cel puțin confuză, dacă nu simpatică, față de regimul militar, iar zeci de ani mai târziu, într-un interviu, Videla spunea că relația sa cu Biserica locală era „excelentă”, se subliniază în articolul din Il Post.

Argentinienii spun că Bergoglio a rămas pe margine: nu a susținut deschis junta, dar nu a denunțat clar încălcările drepturilor omului.

Răpirea preoților de către JUNTA și acuzele aduse lui Bergoglio

S-a vorbit mult despre răpirea de către regim a doi preoți din ordinul său, Orlando Yorio și Ferenc Jalics, iar mai târziu, criticii lui Bergoglio au spus că nu a făcut suficient pentru ei.

În ciuda acuzelor aduse, Jorge Mario Bergoglio a susținut mereu că a contribuit la eliberarea lor, care a avut loc după șase luni de tortură.

După sfârșitul dictaturii, în anii 1990, Bergoglio a fost numit episcop auxiliar al Arhiepiscopului de Buenos Aires, iar în 2001 a fost numit cardinal de Papa Ioan Paul al II-lea. De atunci au început „ciocnirile“ sale cu toți președinții argentinieni.

Relația lui Bergoglio cu președinții argentinieni, foarte tensionată

Arhiepiscopul Bergoglio s-a confruntat cu Carlos Menem (1989-1999), un președinte peronist dar liberal în privința politicilor economice. Cea mai evidentă confruntare a sa a fost însă cu Néstor și Cristina Kirchner, soț și soție, care au fost președinți ai Argentinei între 2003 și 2007 și, respectiv, între 2007 și 2015.

Bergoglio l-a criticat dur pe Néstor pornind de la legitimitatea alegerii sale din 2003, acesta fiind ales pentru că adversarul său s-a retras din scrutin. A refuzat să-l viziteze pe noul președinte ales, așa cum cerea tradiția.

Bergoglio a fost numit papă în 2013. Relațiile cu președinții argentinieni au început să se relaxeze

Din acel moment relațiile sale cu Cristina Kirchner au început să se relaxeze. Însăși imaginea lui s-a schimbat: „de la iezuitul sever de care mulți își amintesc în Argentina, acesta s-a transformat într-un papă bun și zâmbitor”. Papa Francisc însuși a recunoscut această transformare în autobiografia sa, publicată anul acesta.

În ciuda zâmbetelor, Francis a menținut o relație destul de rece cu Mauricio Macri, președintele conservator ales în 2015. Macri a mers atât de departe încât a susținut că ostilitatea lui Francis a jucat un rol în slaba guvernare a mandatului său.

În ceea ce privește relațiile cu succesorul lui Macri, peronistul Alberto Fernández (2019-2023), acestea „au fost acceptabile, dar nu excelente”, spun analiștii politici argentinieni.

Francisc și-a consolidat imaginea de progresist în Argentina

În timpul campaniei electorale din 2023, actualul președinte argentinian, ultraliberalul de dreapta Javier Milei l-a numit pe Francisc „reprezentantul răului pe Pământ”.

Francisc și-a consolidat imaginea de progresist în Argentina. După o demonstrație antiguvernamentală din Buenos Aires la care poliția a răspuns cu violență, Papa a spus că guvernul lui Milei „în loc să cheltuie pentru justiția socială, a cumpărat spray cu piper” folosit împotriva protestatarilor.

După alegerea sa ca președinte, Milei a înțeles însă că trebuie să „construiască o relație pozitivă” cu Papa. L-a vizitat la Roma în 2024 și l-a îmbrățișat, spunând că „și-a revizuit unele poziții”.

SURSA Il Post.it