Izvorul Tămăduirii, vineri, 25 aprilie. Rugăciunea care se spune. Agheasma mică pentru însănătoșire

Potrivit tradiției ortodoxe, în Vinerea Luminată, prima zi de vineri de după Paște, se sărbătorește momentul în care Maica Domnului i-a arătat împăratului Leon cel Mare locul în care există un izvor a cărui apă poate vindeca bolile.

De Izvorul Tămăduirii, în bisericile din întreaga ţară preoţii săvârşesc slujba de sfințire a aghesmei mici. Preotul sfințește apa, după care îi stropește pe credincioși, în timp ce cântă: „Mântuiește, Doamne, poporul tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea ta păzește pe poporul Tău”.

Izvorul Tămăduirii este un praznic al Maicii Domnului şi o zi de sărbătoare care datează din secolul al V-lea, amintind de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Legenda spune că Leon, înainte de a fii împărat al Imperiului Roman, se plimba printr-o pădure, când a întâlnit un orb care l-a rugat să-i arate drumul.

În timp ce îl însoțea pe orb, acesta i-a cerut lui Leon apă, iar viitorul împărat a plecat prin pădure în căutarea unui izvor. În acel moment a auzit glasul Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului.

În biserici şi mănăstiri, după Sfânta Liturghie, se săvârșește în această zi sfințirea apei, dar şi la fântâni şi izvoare, după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate. Credincioșii care participă la Sfânta Liturghie iau agheasmă, numită Agheasma Mică, pe care o folosesc la stropirea caselor, grădinilor şi ogoarelor.

Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

Fiind o sărbătoare cu puternice încărcături spirituale, de Izvorul Tămăduirii există numeroase tradiții, obiceiuri și superstiții.

Se spune că bolnavii care beau apă sfințită din ziua praznicului dimineața se înzdrăvenesc

De asemenea, cu Agheasma Mică se stropesc toate camerele din casă. Se mai spune în popor că, în această zi, apele sunt mai zgomotoase şi mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă.

Femeile nu trebuie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte, pentru că se spune că lucrul făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Tot în această zi, gospodarii aruncă apă sfințită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole. Se stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului şi grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic. Totodată, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.

Rugăciunea de Izvorul Tămăduirii

”Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul cuvântului, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.

Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.

Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.

Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cinstită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă”.