Ce urmărește cu adevărat Turcia în România: investiție strategică sau expansiune mascată

Turcia, prin gigantul său Otokar, a lansat oficial producția de vehicule blindate COBRA II în România, marcând astfel un moment esențial în relansarea industriei de apărare autohtone. În spatele acestei colaborări se conturează însă și o serie de interpretări geopolitice privind scopurile reale ale Ankarei în regiune, potrivit unor surse media din Grecia.

După prăbușirea sectorului de apărare din România în perioada post-decembristă, autoritățile par să urmeze o direcție clară de reconstrucție industrială în contextul european ReArm Europe. Primul pas major în acest sens este colaborarea dintre Otokar, liderul industriei de apărare din Turcia, și compania românească Automecanica SA din Mediaș, arată ziarul grec Pentapostagama.

COBRA II – un vehicul tactic cu dotări avansate

În cadrul acestui parteneriat, vor fi produse în total 1.059 de vehicule blindate ușoare COBRA II 4×4. Primele 278 de vehicule blindate vor fi fabricate în Turcia, iar restul de 781 în România. Valoarea totală a contractului depășește 857 de milioane de euro, iar livrările sunt programate să înceapă în trimestrul IV al anului 2025, continuând etapizat timp de cinci ani.

Noua companie mixtă, Otokar Land Systems SRL, va gestiona întregul proces de producție locală, servicii post-vânzare și transfer de tehnologie, fiecare parte deținând 50% din acțiuni.

Modelul COBRA II este o versiune modernizată a celebrului blindat COBRA, utilizat în numeroase teatre de operațiuni internaționale. Vehiculul este echipat cu protecție antimină, sistem de stingere automată a incendiilor, capacitate amfibie și poate fi configurat modular în funcție de cerințele misiunii.

14:32, 25.04.2025 • ECONOMIE

Suflu nou în industria de apărare. La Mediaș se vor produce blindatele Cobra II

11:43, 22.04.2025 • Internațional

Marea Britanie turează motoarele industriei de apărare

Propulsat de un motor diesel de 6,7 litri și 360 CP, blindatul atinge viteze până la 110 km/h și are o autonomie de 700 km. Poate fi dotat suplimentar cu arme controlate de la distanță sau lansatoare de grenade de 30 mm.

Suspiciuni asupra scopurilor geopolitice ale Turciei

În timp ce autoritățile române văd acest parteneriat ca pe o șansă pentru revitalizarea industriei locale de apărare și consolidare a capacităților NATO, anumite surse media din Grecia, precum portalul Pentapostagama, susțin că Turcia urmărește mai mult decât un simplu parteneriat economic.

Conform acestora, Ankara ar utiliza industria de apărare ca instrument strategic pentru extinderea influenței sale în Balcani, prin exportul de echipamente militare către state considerate cheie în planul său de influență regională, inclusiv România.

Jurnaliștii greci amintesc ambițiile declarate ale președintelui Recep Tayyip Erdogan de a „restaura gloria Imperiului Otoman” și de a crea o zonă de influență extinsă în Peninsula Balcanică, prin susținerea unor state precum Kosovo, Albania sau Bosnia-Herțegovina. În opinia acestora, România ar putea deveni un nou punct de sprijin în acest proiect ambițios.

Ankara vs Bruxelles: două viziuni pentru Balcani

Sursele citate susțin că această expansiune a Turciei intră în conflict cu obiectivele Uniunii Europene, care vizează stabilizarea regiunilor balcanice prin integrare politică și cooperare economică. În schimb, Turcia, susțin aceleași surse, are o agendă bazată pe relații bilaterale directe, exporturi militare și influență cultural-religioasă.

În acest context, România, membră NATO și UE, se află într-o poziție delicată, oscilând între nevoia urgentă de a-și întări capacitățile de apărare și riscul de a deveni un teren de confruntare între sferele de influență.

O investiție strategică cu beneficii pe termen scurt și incertitudini pe termen lung

Pe termen scurt, parteneriatul Otokar–Automecanica aduce beneficii clare: locuri de muncă, tehnologie modernă, diversificarea producției interne și îndeplinirea angajamentelor NATO. În același timp, vocile critice avertizează asupra riscului ca România să devină parte a unei strategii mai ample a Turciei de extindere geopolitică.

Deși aceste ipoteze nu sunt confirmate oficial și pot fi interpretate în cheie propagandistică, ele reflectă tensiunile geopolitice tot mai vizibile în regiunea extinsă a Europei de Sud-Est.