Secretul folosit în urmă cu 100 de ani pentru cei mai gustoşi mititei

Deși mititeii sunt un preparat nelipsit de pe mesele românilor, mai ales la sărbători, grătare în aer liber sau zile de weekend, puțini cunosc rețeta originală de acum o sută de ani.

Secretul pentru cei mai gustoşi mititei

Istoria lor este fascinantă, iar gustul inițial era considerat mult mai intens și mai aromat decât cel cu care ne-am obișnuit astăzi.

Originile micilor sunt încă disputate, notează rtv.net. Celebrul scriitor Constantin Bacalbașa relata că mititeii s-au născut dintr-o întâmplare, într-un restaurant cunoscut din București, „La idee”. Acolo, bucătarul, rămas fără mațe pentru cârnați, a decis să pună carnea direct pe grătar. În schimb, bucătarul de la faimosul local „Caru’ cu Bere” susținea că micii proveneau din zona Balcanilor, mai precis din Serbia, de unde au fost preluați și adaptați de bucureșteni.

O scrisoare păstrată în Biblioteca Academiei din București, datată 16 iunie 1920, dezvăluia rețeta exactă folosită la Caru’ cu Bere, în acea vreme. Aceasta era adresată unui ofițer și prieten al casei, conținând detalii minuțioase despre alegerea cărnii, condimentare și modul de preparare.

18:49, 22.03.2025 • Cultură

Se reabilitează un turn de apărare vechi de peste 300 de ani. Imagini VIDEO spectaculoase

Exclusiv

09:32, 22.03.2025 • Apărare

Submarine, n-avem! În anii ‘40, aveam legendarele „Rechinul” și „Marsuinul”

Se folosea doar carne de vită, în special de la gât, care era tocată de două ori, fără a elimina grăsimea. Dacă aceasta era prea slabă, se adăuga seu de vacă sau, în lipsă, de oaie. Carnea de porc era evitată complet pentru a nu afecta gustul autentic. Se prepara o supă concentrată din oase de vită cu măduvă, care se încorpora apoi în amestec, oferindu-le suculență.

Condimentele pentru fiecare kilogram de carne erau adăugate în cantități precise: piper proaspăt pisat, cimbru, enibahar, coriandru, chimion turcesc, anason stelat, bicarbonat de sodiu, zeamă de lămâie și usturoi. Compoziția se frământa timp de o oră, se lăsa la rece o zi și o noapte, apoi se frământa din nou cu mujdei de usturoi.

Mititeii erau modelați cât un deget mare, ungeau cu ulei și erau gătiți pe jar iute, fiind întorși doar de trei ori. Secretul stătea în evitarea coacerii excesive, pentru a păstra sucurile și savoarea. Se serveau fierbinți, cu chifle proaspete și muștar.