Măria Ta, Poporule Român… Scrisoare către conștiința unei națiuni aflate la răscruce

Măria Ta, poporule român,
Scriem aceste rânduri nu din vreo redută învingătoare, nici din vreo tribună de morală prefăcută. Le scriem dintr-un colț tot mai îngust al speranței – acel colț în care mai respiră câțiva dintre cei care cred, încăpățânat, că România poate fi un stat funcțional, modern, demn. Da, încă suntem aici, noi, visătorii rămași. Noi, cei care nu credem în miracole de carton, ci în temelia solidă a unor valori construite cu trudă: respect, lege, rațiune, bun-simț.

scrisoare pentru tine

Știm că nu e vreme de poezie. Știm că în ultimele săptămâni s-a strigat, s-a înjurat, s-au aruncat promisiuni ca niște cartofi fierbinți pe trotuarele electorale. Dar noi nu venim să ne batem cu vorbe. Venim să-ți vorbim, om cu om, direct și fără înflorituri, despre un pericol real. Despre o cale care ar putea părea „nouă”, dar care miroase a ulei rânced, a ciorapi nespălați ai istoriei.

Măria Ta,

În câteva zile vei alege un președinte. O figură. O direcție. O semnătură care va rămâne în istorie, fie ca o trezire, fie ca o cădere. Și printre opțiuni, poate cea mai gălăgioasă, cea mai fluturată de brațele mulțimii obosite, este George Simion. Omul care vrea să se înalțe pe ruinele bunului-simț. Omul care a luat flamura „poporului” și a transformat-o într-o bâtă. Care urlă că ne iubește în timp ce calcă în picioare orice formă de gândire critică, orice nu i se supune.

Ți-a spus că te apără. Că e de-al tău. Că „ne-am săturat”. Dar când a avut ocazia să demonstreze maturitate, a ales spectacolul. Când trebuia să construiască, a demolat. Când trebuia să unească, a ridicat garduri între noi.

Georgică nu e soluția.

Simion nu e un politician. E un derbedeu cu legitimație, crescut din frustrări colective și din indiferența celor care ar fi putut face mai bine, dar n-au făcut. Nu urăsc oamenii care îl votează. Îi înțeleg. Dar mă tem pentru ei. Pentru noi toți.

Sub masca „suveranismului” ne livrează o formă de izolare agresivă, o combinație periculoasă de ignoranță și egoism politic. Nici nu e suveranism, de fapt. E suverăneală. E dorința de a transforma România într-o peluză de stadion, unde țipă doar cine poate sparge geamul cu vocea. Ți-a spus că ne „liberează”. Dar el e șef de galerie, nu președinte.

Și nu suntem singurii care spun asta. Până și Victor Ponta – campionul ipocriziei reciclate – a simțit nevoia să-l tragă de mânecă pe Simion. Și când chiar Ponta devine instanță morală, înseamnă că lucrurile au luat-o razna.

Măria Ta,

Știm că ți-e greu. Că ai fost trădat, furat, ignorat. Știm că te uiți la „ăia de sus” ca la niște fantome cu portofel. Dar tocmai de aceea îți cerem: nu pune în fruntea țării pe cineva care crede că „țară” înseamnă doar garduri, urlete și suspiciune. Nu transforma furia ta în combustibil pentru un circ național periculos.

E un moment istoric. Poate cel mai important din ultimele decenii. Nu te lăsa păcălit de gargară tricoloră și gesturi teatrale. Nu ceda impulsului de a „le da o lecție” votând un tip care în viața lui n-a ținut o lecție, nici nu a învățat una. Simion nu vine să construiască, ci să se răzbune. Pe tot. Pe toți. Și mai ales pe bunul-simț.

România nu este o peluză. Și nici nu trebuie să ajungă o mahala în care urlă doar cei care știu să manipuleze cel mai tare.

Gândește-te foarte serios ce va însemna Țara ajunsă sub gașca lui Simion.

Un aparat de stat populat cu personaje stridente, ridicate nu prin competență, ci prin viralitate. Un Parlament transformat în studio de live-uri, o Justiție jignită de sloganuri, o armată pusă să cânte imnuri la mitinguri și o presă redusă la rolul de țintă fixă. Administrația? Umplută cu prieteni din galerie și tineri fără CV, dar cu multe story-uri. Școala? Împinsă în bezna unui naționalism rudimentar. Spitalul? Un loc unde se face politică înainte de medicină.

Nu te gândi doar la el. Gândește-te la ei – la gașca lui. La ce înseamnă ei pentru România, zi de zi, mandat după mandat. La tăvălugul de impostură care vine odată cu aplauzele lor.

Kremlinuș prim-ministru? Chiar vrei așa ceva?!?

Și dacă tot e să vorbim cinstit, gândește-te ce înseamnă să ajungă Călin Georgescu – da, acel personaj delirant, cu fața blândă și discurs de apocalipsă internă – în fruntea Guvernului României.
Simion l-a prezentat deja ca „soluție”, ca „viziune”, ca „profet al reîntregirii”. Dar în realitate, Georgescu e o bombă cu fitil lung și conținut rătăcit între conspirație și nebunie de salon.
Omul care vorbește în coduri ezoterice despre sânge și pământ. Care își imaginează că poate guverna cu manevre astrologice și cu ură reambalată în discurs naționalist.

Pus în fruntea unui guvern, Georgescu ar aduce haosul administrativ absolut. Un haos mistic, anti-occidental, cu parfum de epocă legionară.
Nimeni din zona serioasă nu l-ar recunoaște ca partener de dialog. România ar deveni rapid o glumă geopolitică – o țară condusă de un trib de fanteziști, scăpați din cărțile de istorie care n-ar fi trebuit niciodată să se repete.

Așa ceva nu e doar rușinos. E periculos. Pentru stabilitate, pentru economie, pentru viitorul copiilor noștri. România nu e un experiment de laborator pentru personaje marginale cu complex de Mesia. E un stat serios, în care încă mai avem dreptul – și datoria – să alegem cu luciditate.

Și gândește-te ce va însemna o Românie ajunsă – prin această aventură periculoasă – pe mâna rușilor.

Nu direct, nu cu tancul, nu cu steagul. Ci pe tăcute, prin slăbirea instituțiilor, prin discreditarea parteneriatelor occidentale, prin retragerea din valorile care ne-au ținut cât de cât în picioare.
Simion și ai lui n-au planuri pentru NATO, n-au viziune pentru Uniunea Europeană, n-au respect pentru alianțe. Au doar sloganuri și suspiciuni. Iar în acest haos cultivat, cine câștigă? Cei care știu să speculeze slăbiciunea statelor: adică Moscova.
Într-o lume tensionată, cu granițele mișcătoare și propaganda otrăvitoare, un stat condus de amatori și agitați va fi un stat vulnerabil.
Și un stat vulnerabil e ușa deschisă pentru influență străină. Pentru bani murdari. Pentru interese opace. Pentru trădare lentă, dar sigură.

Ți se pare exagerat? Mai privește în jur. Ucraina sângerează, Moldova tremură, Balcanii fierb. România trebuie să fie lucidă, nu isterică. Rațională, nu manipulabilă. Să pună trupuri destoinice la frontieră, nu să dea drumul câinilor prin curte.

Măria Ta, Poporule Român,
Nu vrem să-ți spunem cu cine să votezi. Vrem doar să-ți cerem ceva mai greu: să gândești. Să alegi cu mintea trează și inima curată. Să nu dai putere celui care a învățat să o folosească doar ca să dărâme. Nu avem nevoie de „răzbunători”. Avem nevoie de construcție, luciditate, viziune. Chiar dacă nu ne place niciunul. Chiar dacă niciunul nu e „alesul”.

Pentru că, în democrație, pericolul nu e că alegem un păcălici. Ci… că păcăliciul ajunge să creadă că are dreptul să distrugă totul în numele unei „revolte” care e de fapt o improvizație lipsită de direcție.

Și atunci, nu doar el e vinovat. Ci și tu, Măria Ta.
Alege bine. Alege cu inima limpede și cu fruntea ridicată.

Pentru că istoria nu iartă.
Și nici nu uită.